Si el a ramas!!!!!!!

Nu stiu daca oamenii care plutesc intre cele doua lumi..una a luminii, alta a intunericului..aud ceva. Nu stiu daca simt  gandurile celor din jur. Nu stiu, in fapt, nimic …si poate tocmai asta ma sperie atat de adanc. In momente din astea mi-as dori sa fiu credincioasa in adevaratul sens al cuvantului:  sa gasesc linistea in ideea ca “Asa vrea Dumnezeu”.

Esti prins de niste aparate. Ei au numit-o stare de semi-inconstienta. As vrea sa fiu in stare sa vin la tine. Nu sunt ..inca.. (nici nu am idee daca m-ar lasa sa intru, nu-ti sunt ruda de grad 1, nu m-ai anuntat ca “persoana responsabila”..)

Ascult versurile catorva piese, si tu stii care, si-mi amintesc cand spuneam “termina-l bine, termina-l si tu mai optimist..lasa-l sa scape cu bine, nu-l ucide”.

Ma concentrez si incerc sa-ti tranmsit gandurile alea pe care le tot aveai in ultima vreme..cand vorbeam despre “cum rezisti” la batalia crancena care era viata ta de cateva luni…si iti vorbesc despre plecarile cu cortul si  foc in fata lui, despre Costa Rica..despre telefonul pe care mi l-ai dat cand eram la mare si ai vorbit si cu Alina despre “ma tine-n viata si ma lupt pt ca mai vreau acolo”..si-ti vorbesc despre Castaneda..si al lui luptator. .ce mi-ai zis acum o saptamana cand venisem sa te vad ..si-ti spun ca esti un luptator..si sper sa ma auzi..sa ma simti..cumva..

 

Noi doi..ca iubiti ..ne-am facut nervii varza. Ca prieteni, ca oameni, am avut mereu acel “ceva” in comunicare..feelingurile alea..mai stii..cand puneam mana pe telefon sa te sun..ma sunai; ne trimiteam mesaje in paralel; ma gandeam la tine si ma sunai sa-mi spui “iti simt gandul”. Simte-l si acum…si ramai in lumina, dragul meu prieten…pentru ca mai ai inca lucruri de facut pe pamant..pentru ca sunt nenumarati oameni care te vor aici facand lucrurile alea pe care le faci cel mai bine..si despre care mereu ai stiut ca-s iubirea ta reala..”cum nicio femeie n-am stiut sa iubesc”.

 

RAMAI!!

Daca ma auzi, ramai!

Nu mai pot vedea filme..m-am obisnuit -recunosc- sa le vad cu tine..sa ma indrumi catre ce sa vad..parca mi-a scos cineva un ochi…

Obosisem mult si greu in ultima vreme..imi disparuse din rabdare..acum imi pare rau ca n-am avut mai multa..ca n-am rezistat mai bine..ca..n-am putut mai mult..ca n-am stiut sa fiu mereu calma..mereu linistita..

As vrea sa ma auzi..si sa ramai!!!

Dacă eram o lună, aş fi fost mai

Dacă eram o zi a săptămânii, aş fi fost sambata

Dacă eram o parte a zilei, aş fi fost o dimineata cu lumina alba pe o terasa cu cafea sub bot.

Dacă eram un animal marin, aş fi fost delfin.

Dacă eram o direcţie, aş fi fost “INCOTRO?”.

Dacă eram o personalitate istorică, aş fi fost Cleopatra.

Dacă eram un lichid, aş fi fost vin rosu.

Dacă eram o piatră, aş fi fost rubin.

Dacă eram o pasăre, aş fi fost randunica.

Dacă eram o plantă, aş fi fost liana -sa imbratisez trunchiuri

Dacă eram un tip de vreme, aş fi fost arsita.

Dacă eram un sentiment, aş fi fost dorinta.

Dacă eram un sunet, aş fi fost o soapta.

Dacă eram un film, aş fi fost “Lucia e il sexo”.

Dacă eram o carte, aş fi fost “Micul Print”.

Dacă eram un oraş, aş fi fost Barcelona.

Dacă eram un gust, aş fi fost dulce-acrisor.

Dacă eram o culoare, aş fi fost albastru.

Dacă eram un material, aş fi fost in.

Dacă eram un cuvânt as fi fost DORESC.

Dacă eram o parte a corpului, aş fi fost palma.

Dacă eram o expresie a feţei, aş fi fost mirare.

Dacă eram o materie de şcoală, aş fi fost literatura.

Dacă eram un personaj de desene animate, aş fi fost pantera roz.

Dacă eram o formă, aş fi fost triunghi.

Dacă eram un număr, aş fi fost 7.

Dacă eram un obiect vestimentar, aş fi fost fusta.

Printre altele m-am reapucat de citit.

Am inceput cu “Printre altele, m-am apucat de fumat“- Aiobheann Sweeney

“Printre alte lucruri, m-am apucat de fumat. Ana spune ca ar trebui sa incetez cu chestia fata buna/fata rea si are, evident, dreptate, dar, uneori, cand am o tigara in mana, strazile sunt periculos de pustii si am baut cateva pahare dupa o zi de lucru si observ luminile aprinse in diverse apartamente, scari si cladiri intregi luminata, sclipiri rosii pe cer…. “

Iar cea care “printre altele s-a apucat de fumat” este Miranda. Crescuta pe-o insula de-un tata singur (urmarit obsesiv de dorinta de a traduce perfect Metamorfozele lui Ovidiu) Miranda isi dezvolta o lume interioara bogata si oarecum rupta de realitate, hranindu-se din povestile descoperite in Metamorfoze. Scoasa din aceasta lume si aruncata direct in viata tumultoasa a NY, Miranda se va confrunta cu situatii noi, neasteptate, emotionante. Calatoria ei la New York este in mod real o calatorie initiatica. Metamorfozele lui Ovidiu vor trece in plan secund si asistam cu un fel de mirare la cea a Mirandei. Este povestea unei deveniri, preschimbarea dintr-un copil singur si melancolic..intr-o femeie care alege (si nu neaparat usor, nu neaparat fara tremur pe dinauntru) si isi asuma alegerile sale. Si alege sa-si traiasca povestea alaturi de alta femeie..reusind sa-si accepte, finally, trairile si pornirile launtrice. Cu uimire, cu emotie, cu mirare.

Printre altele..a venit si vara…asadar e evident ca au inceput dorurile mele de duca. Despre asta am tot spus. Despre asta tot voi mai spune. Si cum, deocamadata, nu se materializeaza prin plecari la distante prea mari..atunci ma multumesc cu micile “ceva-uri” care mai rup putin din cotidian.

Iar noaptea trecuta a fost noaptea galeriilor de arta- cu alte cuvinte au fost deschise toata noaptea, a fost o strada cu tot felul de evenimente..Dar, in linii mari, incercarea a fost un dezastru. Asa de proaste lucrari adunate pe atatia pereti rar mi-a fost dat sa vad. Prin urmare dupa ce ne-am cam sictirit de ceea ce vedeam..ne-am parcat la Carturesti..

Iar aici, pentru prima oara in viata mea, am stat linistita pentru ca ..printre altele incerc sa ma las de fumat..  Si, daca va aduceti aminte, in Carturesti nu se fumeaza.

So…ceai bunut..ceva povesti. Si s-a facut doua noaptea. Habar n-am avut cand.

 

Si tot la categoria printre altele… maine merg la Patricia Kaas.  Multmita Elenei, care-a fost draguta si mi-a daruit o invitatie.

 

Un ultim “printre altele”, dar foarte aproapre d esufletul meu: azi e ziua mamei mele. Asa ca voi merge sa o sarbatorim cum se cuvine!

Unul dintre lucrurile care nu-mi plac la mine- este sa fiu mediocra.  Nu stiu de unde/cand car chestia asta cu mine…din copilarie?? Imi aduc aminte ca atunci cand nu eram “prima” intr-un lucru pe care-l faceam eram foarte suparata pe mine.  Ai mei au fost stilul de parinti super lejeri..nu au facut niciodata presiuni pentru note sau premii…asa ca de aceasta competitie a mea cu mine si cu restul lumii…nu ei se fac “vinovati”.  Si totusi mereu a fost asa.. Ma duceam la olimpiade numai daca stiam (simteam, si simteam bine..cand simteam..) ca ies foarte bine! Am dat la cel mai bun liceu numai pentru ca am simtit ca voi intra fara probleme, iar cand nota mea de admitere la romana a fost mediocra m-am simtit umilita..si furioasa pe mine.  Am carat cu mine acest stil..in timp..si este unul din motivele pentru care nu mi-am facut niciodata “meseria” de baza. Nu am facut programare- pentru ca am considerat ca as fi un programator mediocru si asta n-as fi suportat. Mi-am ales un job pe care-l simt aproape de ceea ce sunt si in zona in care stiu ca fac foarte bine lucrurile.

Asa am functionat..asa mai functionez si acum…

Uneori asta duce la ratarea unor posibilitati- pentru ca mi le refuz din start..avand impresia (si poate nu e mereu cea buna!) ca nu le-as face la nivelul necesar mie.

Nu stiu ce si cui trebuia sa demonstrez..uneori ma gandesc ca are legatura cu faptul ca eram “aia mica a familiei” si aveam in permanenta nevoie de atentie.. (poate nu era suficienta??)… naiba stie!! Cert este ca acest simt al competitiei (cu mine insami?) m-a adus intr-un punct in care cateodata exagerez in limitele pe care mi le intind mie insami, in targeturile pe care mi le propun. Ma transform intr-o fiinta care cere prea mult de la ea, duc catre perfectionism ceea ce fac.  In tot ceea ce fac. Iar daca asta nu iese asa..ei bine..atunci e nasol. Pentru ca intru in niste tripuri aiurea. Imi amplific esecul in cap, ba chiar exista tendinta sa-l “intind” si peste zone care nu au legatura cu respectivul esec. Prin urmare trec din starea de enervare pe mine -intr-una mai rea- de turteala si de “sunt varza”.  Daca esecul respectiv vine si pe fondul unei stari deja subrede…e nashpa!!! Well..da…numai echilibrata nu sunt!!

 

Iar aseara am fost sub mediocru..intr-un loc/situatie/intamplare.

Sa va spun cam ce stare e acum in borcan la mine??!! Mai bine nu!

Ne auzim cand ies din ea.  Din fericire ies destul de repede si cu forte proprii. Ceea ce inseamna ca mai am o sansa ..eu cu mine..in procesul de impacare cu ceea ce sunt/nu sunt. 

SPER!

Sunt foarte trista. Am primit o veste proasta si mi s-a dus tot cheful..de orice..

As prefera sa fiu furioasa, nervoasa, crizata, oricum altfel in afara de halul asta de turteala majora pe care o am acum.  O stare din aia de chef de tacut..de”dat la fund”, de chiulit de la aceste intamplari care imi vin acum si pe care nu le vreau…  Ati avut vreodata sentimentul ca va gasiti intr-un film in care n-aveti ce cauta? Ca si cum cineva (poate chiar voi) a incurcat rolurile sau scenariile sau locul unde se filmeaza… Si replicile spuse ori  gesturile facute, tot prost si nepotrivit pica..tot degeaba vin..tot zadarnic..

Imi incepusem asa cu zambet saptamana..cu revederea unei prietene dragi din Canada (mama ce dor mi-era de ea! ce dor mi-e inca!!!)..cu doua zile de vacanta (binemeritata as spune). Miercuri a inceput sa se strice..dar tot am rezistat chiar si sub apa pentru ca, deh, aveam tub de oxigen scos la suprafata si fentam apa… Catre joi chiar m-am mobilizat si am mai facut o vizita altei prietene cu bebe.. incepusem sa cred ca rasare soarele… Azi, peste cateva ore, ma asteapta o intamplare frumoasa.  Si eu o astept pe ea..cu emotii cat cuprinde si tot tacamul. Numai ca…mai intai m-a turtit o veste primita la un telefon.  Si apoi m-a turtit o veste primita pe viu, ba chiar cea de-a doua era gata-gata sa-mi distruga complet seara.

Capricorniceste (ca asta mi-i zodia..) am strans din dinti si am amanat stricarea completa a dispozitiei mele. Dar tot m-a atins. M-a cam atins..vad acum..

 

Tac.  Ma duc sa iau tort de la Ana si sa caut lumanari care sa reprezinte cifra aniversata a acestei seri.  Si incerc sa-mi remontez buna dispozitie..Naiba mai stie cum..sau de unde o sa gasesc energie pentru remontare in stare roz cand sunt atat de blue pe dinauntru! Dar o sa gasesc! Daca nu roz macar un portocaliu..ceva..Imi bag picioarele, o sa gasesc!! Si nu mai las pe nimeni sa-mi fure culorile!! WTF? Is chiar fraiera??!!

(yeap, fato, cam esti..)

A venit si vara dupa care atata am miorlait, marait, bazait. No!? Si-acum ce fac cu ea? Stau sa ma uit cum se duce sau ma duc eu cu ea in suflet pe unde m-or duce picioarele (sau rotile, sau aripile).

Am un mare chef de duca…sau de duci?

Am soare in ochi. Am zgomot de valuri in minte. Am dor de nisip intre degete. Cateodata mai duc cate-o cochilie de melc la ureche sa aud marea in ea.

 

Si mai am si doruri de concerte, de muzici dragi ascultate cu piele de gaina si cu stomac strans de emotie.

 Ieri am fost amarata rau…am gasit oferta la Paris, la concert AC DC din cadrul turneului in care-si promoveaza noul album…si era super convenabila dpdv financiar… si mi-ar fi placut mult de tot sa ma duc..si NU IMI POT LUA CONCEDIU in exact zilele alea. E acum, la doi pasi distanta…pe 12 iunie..imediat adica! Of-of-of…mai bine nu primeam oferta si nu stiam de ea…

Ma consolez cu ideea ca voi avea Cohen prin septembrie..si Santana din iulie…macar da cu plus. Poate prind si unii-altii pe la Budapesta, ca vad ca acolo mai degraba vin oamenii care se produc in cantari…La Bucuresti mai rarut ca-i mai dragut..

Probabil este una dintre cele mai stranii perioade din viata mea.  N-o s-o clasific dupa criteriile “rau-bun”. Este doar stranie, plina de intrebari: ale mele pentru mine catre mine..in incercarea de-a intelege unele lucruri care mi se intampla. Am aflat chestii noi despre mine dpdv anatomic/sanatate. Unele rele..altele bune…altele doar suportabile. Dar, cateodata,  imi vine sa fug din viata mea actuala mancand pamantul. Numai ca fuga n-ar schimba cu nimic faptul ca se cer luate decizii. Am trecut in aceste saptamani prin stari extreme, dintr-una in alta, cu viteza naucitoare. M-am bucurat cu Bucurie din aia cu chiot zglobiu pe dinauntru, cu zambete in continuu..aiurea, prostesti probabil…Apoi bucuria si-a pierdut majuscula si-a devenit tristete.  Cu nopti nedormite, rasuceli pe dinauntru, intrebari gramada.

De-a lungul vietii mele..(care numara 35 ani) am tradat oameni si credinta lor in mine. Mai rau este ca uneori m-am tradat pe mine, mi-am tradat propriile credinte, dorinte, vise. Din ce motive? Nu stim exact..poate din lasitate, poate din comoditate, poate..naiba stie de ce..

Azi sunt intr-un punct in care este imperios necesar sa trag o linie groasa si sa imi spun “Incotro, fato?”.  Cand  ma uit la cele doua drumuri care se deschid in fata mea, stiu bine ca pe oricare-l aleg azi…intr-o zi tot voi avea indoiala alegerii.

Asadar simt nevoia sa va felicit pe toti cei care aveti “vieti normale” si “asezate” si pe toti cei care -chiar daca nu le aveti asa- sunteti impacati cu ceea ce aveti. Este o mare realizare si meritati felicitari pentru asta! Pe bune! Doar ca nu va dati seama!

In sfarsit s-a urnit si maica-sa sa se ocupe de blogul copilului!

Il vedeti aici!

Asa, Eleno, da-i bataie la scris si astept sa completezi si cartea bebeului..ca si acolo ai ceva momente de trecut!!

Asta e mult prea tare sa n-o povestesc.

Am ajuns azi cu un prieten intr-un parc, ne-am asezat sa stam la “barfe si povesti”. Eram undeva aproape de una dintre intrarile in parc. Evident multi oameni cu copii, altii cu caini, destui adolescenti, batrani, uneori mai scapa si cate-un biciclist de nenea care pazea intrarea…Toate bune si frumoase. Ei, bine, vine momentul t0..cand trece un bunic cu o pustoaica..sa fii avut in jur de doi ani..Argint viu..alerga omu’ ca disperatu’ dupa ea, transpirat tot, cu o bicicleta intr-una din maini, cu o sacosa in cealalta. Aia mica mai vedea ba o floare in stanga, ba jucaria altui copil in dreapta, ba un bat interesant in mijlocul aleii…facea un zig-zag cu o viteza naucitoare. Si cum chitaia si alerga ea fericita, ajunge in dreptul bancii noastre, pune frana (de-am zis ca da cu dintii de asfalt), se propteste in fata mea si-ncepe sa…imi “vorbeasca” si sa dea din maini si sa se miste cand in dreapta cand in stanga cate-un pas sau doi..si toate astea deodata! Un adevarat spectacol!!! Limbaj articulat..nu era.. adica vorbea pe limba ei, dar gesturile mainilor, miscarea corpului si mimica fetei erau in acord perfect cu tonul vocii. De unde deduc ca imi spunea ceva important, mai ales ca din cand in cand, tacea si ma privea intrebator… Am fost socata. Pe bune! Prietenul cu care eram mi-a zis razand ca sigur imi spune ceva important, iar eu l-am luat la intrebari pe bunicul pustoaicei, poate-poate stie el ce zice/vrea. Habar n-avea!

La un moment dat fetita tace si pleaca la fel de brusc cum a si venit. Cu tot cu bunic, desigur.

Credeti ca s-a oprit aici totul? Nuuu…. Dupa un timp m-am dus vioaie spre locul unde sa vinde vata de zahar din aia colorata strident si extrem de toxica… (am si eu dependentele mele…) De cine dau acolo?? Ei, bine, da! De copila respectiva. Evident se reia scena de la banca. Bunica-su mi-a declarat ca e fericit ca m-a vazut si vobeste cu mine pentru ca asa mai apuca si el sa respire, ca nu mai poate, ca i-a scos sufletul, ca e si el obosit, ca fii-sa nu iese deloc cu propriul copil in parc..etc-etc..Asa ca, in loc de un copil-vorbitor, m-am trezit ca am parte de un copil-vorbitor-si-un-bunic-asemena.

Acum ma-ntreb: oare fetita imi povestea ce-mi povestea si bunicul ei?

Nu stiu..dar stiu sigur ca am aflat cu cine semana la debitul verbal…

Oare ce ma faceam daca era si maica-sa cu ei in parc????