some kind of thanks…
Deodata mi-a venit sa multumesc unor oameni…
-lui Laurentiu, care la 13 ani ai mei ma facea (fara sa stie) sa ma apuc de citit literatuira japoneza si nu numai…
-lui Adrian, care m-a facut sa aud altfel muzica si care mi-a dat din iubirea lui de filme si care inca mai rezista in preajma mea cu toate intemperiile
-Dianei ca a facut acum treizeci si ceva de ani cerere de ’sora mai mica’ si asa am aparut eu 
-Ruxandrei ca ma suporta chiar daca nu fac clubing si ca mi-a prezentat-o pe Alina
-Alinei- pentru ca este in Costa Rica si mi-a aratat cat curaj poate avea un om exact atunci cand eu eram atat de obosita ca nu mai credeam ca stiu ce-i aia…
-lui Alex, care m-a incurajat mereu sa scriu..chiar daca eu n-am facut-o niciodata cu adevarat..si care m-a suportat in momente in care eu nu ma mai suportam..
-Oanei, pentru ca exista acolo, oricat de departe..si pentru ca stiu ca ma iubeste..
-Silviei, care mi-a adus manualul asta de limba spaniola dupa care mi-e asa de usor sa invat
-Elenei pentru ca ieri m-a facut sa ies din casa si am avut o seara super faina, impreuna
heheee….si mai am o lista…e luuunga….dar ma opresc aici…
