mmm….toamna??

Wow! Sa-nteleg ca a venit pentru ca ne-am adunat o gramajoara care chiar ne-o doream?? (pe Ea, pe Toamna adicatelea…). Nu stiu …dar asa ce-mi place vantul asta si racoarea si respiratia mea vioaie…

In rest..o zi de sambata. Cu dimineata cu cafea si papa bun la Elena, apoi cu Cora, cu probleme cu cardul, cu vizita si alt papa bun la Diana (Mah, Diana-i sor-mea, da? ), cu seara acasa la mine cu aranjat rafturile cu haine (ca nu se mai stia care-i tricou si care-i…??…). Sambata taman trece ca sa lase loc maine-ului. Cu ce-o veni el..Cum o sa fie sa vina…

de-a v-ati ascunselea

cu alte cuvinte un “hide and seek” printre crengile salciei.

Me vende!!!

Asta ar trebui sa scriu pe albastrica mea. Azi ne-am pozat in vedera postarii pe autovit.

Nu ne despartim pentru ca relatia noastra nu merge, ne despartim pentru ca ea nu poate sa vina cu mine unde voi pleca si pentru ca aici ar ramane inutila si a nimanui cateva luni de zile cel putin. In plus.. Yo necesito dinero por mi viaje!…

M-a suportat la orice ora din zi si din noapte (chiar la orice ora!!), am ascultat impreuna muzicile mele dragi sau posturile radio alese de mine, m-a dus de fiecare data unde am dorit sa ma duca, a vazut mult prea de-aproape tirul care s-a urcat pe noi doua la Obor… , a carat in spate si covoare si lampi si lemnaria care ma inconjoara acum in casa, am dat-o chiar si imprumut altcuiva care avea nevoie si l-a tratat si pe el frumos…

Dar acum a venit momentul sa ne vedem fiecare de drumul ei.

Daca ar fi sa pun un anunt dupa capul meu as spune: nu va lasa niciodata balta, va da tot ce-i cereti neconditionat (in limita capacitatilor ei), are o fata vesela si simpatica, va ajuta sa va strecurati prin locuri unde nici nu va gandeati ca ati putea…etc-etc..

Da, ma amuz acum

scame pe suflet.. balcoane si..crampeie de zi..

De cate ori am perioade proaste in viata ma refugiez in doua ‘metode’ de strabatere a lor. Desigur ca ele ‘functioneaza’ sau nu …asta depinde de multi factori.. Dar macar incerc!

Pe de o parte este ceea ce numeam intr-una din postarile anterioare ‘clopot de sticla’ – adica imi caut lucrurile care-mi pot aduce stare de bine. Iar aici sunt fie refugiile numite carti, muzici, filme,etc-etc..in rezumat un fel de hobbyuri…fie energiile directionate catre altii (conform principiului daca dai cuiva incetezi sa-ti mai fi important doar tu si atunci ‘drama’ ta devine un pic mai mica pentru ca nu te mai centrezi doar pe propria persoana).

Pe de alta parte imi tin ochii cascati la maxim pentru a prinde in jurul meu fiecare lucru, oricat de mic, care-mi poate crea o stare/emotie pozitiva.

Fiind in momentul de ‘cascat ochii’ din masina, in trafic, am inceput azi sa observ ..balcoane

Cum aveam si cu ce sa incerc sa le surprind…am si facut-o… (atat cat mi-a permis coloana de masini si pozitionarea mea in ea).

Undeva pe Matasari…

Aproape de Hala Traian..

Aproape de Picadilly….

La acesta din urma am avut parte de-o intamplare pe care am mare chef s-o povestesc pentru ca s-a lasat cu un amestec de stari, de la placut la iritare si apoi la ras!

Asadar, pe ultimul il stiam de ceva vreme pt ca-l observasem mic si coscovit si contrastand cu cele ‘normale’ imbracate-n haine de termopan…Ca si cum e-al nimanui..ca si cum e uitat acolo, printre celelelalte si ar vrea sa-si spuna povestea…

Cum am vazut un loc de parcare m-am parcat cuminte si am luat-o la picior inapoi -catre el. Cu zambetul pe mecla si cu gand care dadea din coada bucuros. Ajung la intersectia cu pricina si-l trag in poza. Mai pozez si macaralele albastre de langa el (pe ele nu le vedeti acum) gandindu-ma ce oribil va arata acolo blocul ala care creste. Mai fac cateva foto..asa..aiurea…In acest timp un nene care lustruia de mama focului o Dacie 1300 veche cocotata pe trotuarul din fata unei case vecine (stiti genul ala de nene care spala si curata in continuu masina care nu mai este demult functionala?) striga la mine: “De ce nu pozati mizeria de pe strada?”. Il ignor. Vine replica doi “De ce nu pozati molozul asta pe care nu-l aduna nimeni?” (cum va spuneam: in apropiere era un mic santier). L-am intrebat politicoasa “Va deranjez cu ceva?”. El continua ”De ce nu pozati cainii vagabonzi? Pozati casa aia, cand e atata mizerie in jur!”..

“De ce nu pozati dumneavoastra ce vreti si nu ma lasati pe mine in pace…sa pozez ce am eu chef??!!”

“Da..de-aia se duce tara asta de rapa!!! Ai dracu’ sa fiti!!!”

Si atunci ca o adevarata toapa de cartier…am uitat ca-s in fustita si cu tocuri si scolita si i-am zis ‘Ia mai du-te tu naibii de frustrat prost! Dai din guuuura aia..te toooot plangi! Dar daca te deranjeaza toate astea de ce nu faci tu ceva din ce-mi zici mie sa fac?”. A amutit. Nu cred ca se astepta. Iar eu m-am intors pe calcaie- pardon!tocuri!- , intrebandu-ma daca va arunca cu ceva dupa mine (n-a facut-o) si cand mi-am dat seama cum ar fi aratat acel moment filmat cu o camera ascunsa..am inceput sa rad!! Un mic filmulet despre idiotenia din jurul nostru. Despre felul in care oamenii au devenit invadatori in vietile altora. Despre felul in care se trezesc unii sa aibe impresii ca trebuie sa-ti spuna ei cum sa faci, ce sa faci, cand sa faci!

Si…iata ca gandurile mele de a ‘vedea frumosul’ fac ce fac si mai dau si peste un rahat bine ascuns sub pres.

Uneori mai si calc in el! Inevitabil.

Flori..fete…filme sau…???

Si pentru ca eram disperata ca nu mai scapa trandafirul meu de purici si bobocii nu apucau sa-i pocneasca in floare ca ii picau in continuu…si pentru ca m-am plans p-aici candva…si am primit si sfaturi ce sa-i fac sa-l ‘fac bine’ …azi am prins un mic moment in care trandafirul meu rade cu gura pana la urechi. Iata-l.

 

Langa el, si draga mea..pe care nu stiu cum o cheama ( dar sigur o cheama cumva…)

Recomandare ITP

O mica realizare a zilei m-a facut azi sa postez -dupa ceva tacere- aici pentru toti cei care cauta un service sa-si faca ITP-ul si sunt satui de programari, de cozi, de asteptari, de nervi si de tot rahatul care vine la pachet cu asta.

Undeva pe Soseaua Chitilei, mai exact Intrarea Modestiei , exista acest loc unde lucrurile se pot intampla normal. Decent. Fara shpaga. Fara sugestii de shpaga.

Am dat un telefon, mi s-a spus sa ma duc oricand, am ajuns azi dimineata la 9.18 cu albastrica mea si la ora 10.40 eram deja gata. Si eu si ea…eu emotionata, recunosc, ea victorioasa. . S-a descurcat bine si la noxe si la frane si la ..tot ce cauta ‘medicii’ aia la ea inainte sa-i dea ok-ul . Am avut o mica problema cu ‘ochiul’ stang..ca pe faza scurta era cam prea infipt in asfalt, dar baietzii au stat cu rabdare si au bibilit-o pana a vazut bine. Am mai avut una ca in spate numarul nu avea lumina.. (wow, habar n-aveam ca trebuie sa avem si asta…)- dar si aici mi-au pus beculetzul necesar si ne-am rezolvat.

Deci am trecut cu bine examenul, am felicitat-o, am plecat de-acolo cu un zambet laaaarg pe mecla si cand am terminat cu jobul i-am facut un cadou: am spalat-o … (draga de ea nu mai vazuse spalatoria de ceva vreme!!! ). O sa-mi fie greutz sa ma despart de ea, dar..maine ii voi face poze: despartirea noastra e pentru o cauza nobila !

 

Pentru cei interesati:

http://www.informatiiauto.ro/prospectiuni-fid806.html

acesta este locul.

aberatii…din nou…

Micile ‘chestii’ care ma tin la suprafata: Allende, cicolata Poiana amaruie cu lamaie, Living Language- Spanish, google- Maya in Mexic, filmele de pe AXN, un joc pe pc- nu ii mai stiu numele- primit de la Adrian cu ceva timp in urma, vorbele cu cativa oameni(extrem de putini) si Anatomia lui Grey- tarziu, noaptea pe TVR 1.. 

“Lasa-mi, toamna, pomii verzi…”

Azi dimineata pe la 5a.m. m-am trezit pentru ca mi-era frig!! Am avut un mic moment de bucurie…am iesit pe balcon sa fumez o tigara si am avut acel sentiment ca va incepe toamna..Ceva din aer..ceva din vantul care batea…ceva din lumina…

 

De intalnit la ora aia..m-am intalnit doar cu luna…

Cand, pe la pranz, m-am simti iar curgand ca unul din ceasurile lui Dali, mi s-a facut un teribil dor de toamna din copilarie: din aia de care n-am mai avut parte de muuuulta vreme…aia in care nu e nici cald-nici frig..ci numai bine…Mai stiti toamnele acelea cu mult galben si ruginiu, cu soare ca mierea, cu alb-orbitor luminos, cu pardesiu si pantofi inchisi sa nu intre apa cand ploua???

Mi-e dor de un astfel de anotimp. Mi-e tare dor de un astfel de anotimp. Asa de dor ca-mi vine sa plec in cautarea lui …

Dar nu plec. Ma-nchid la aer conditionat..in aceasta INCA-VARA!!!

Icar a cazut si-n cadere m-a atins cu aripa lui..

Icar a zburat prea sus, s-a dus prea aproape de soare… Aripile i s-au topit si cazut..in mijlocul familiei Varekai..- asa se intampla in spectacolul Varekai de la Cirque du Soleil.

Eu imi port aripile blegite pe langa corp, nu zbor, merg pe strazi in aerul fierbinte al zilei de azi..si,iata, se-ntampla: ele se topesc si in topire se lipesc de trup devenind una cu mine si lasand in locul lor cioturi boante si inutile. Nu cad: SUNT DEJA PE PAMANT!

Am visat doar ca zbor????

just that!!!