Aici ne copilarim..putin..

A! Ceva.Altceva.

Intr-o lume nebuna-nebuna-nebuna..si grabita-grabita-grabita…in care subiectele preponderent abordate sunt alegerile, criza financiara, traficul dement din capitala si sexul.. (si nu neaparat in ordinea asta)..mie mi-a venit sa vorbesc despre chestiipufosocaldurosoanimate.

Asta asa..pentru ca n-am chef sa fiu nici serioasa, nici desteapta (nici n-as putea ca doar is muiere ), nici..nici..ci doar cu ganduri lejere de duminica seara…

Asa ca sa va spui…

Am fost, rand pe rand, fidela Triumph, apoi Etam.

Ieri am descoperit inca o marca. Cam tarziu..poate..dar iata ca am dat si eu peste Oysho…

Mi-am si achizitionat deja lenjerie pufoasa, din bumbac, cu Snoopy. Magazinul este Oysho, in Feeria, iar site-ul firmei “mama” il vedeti aici.

Gasiti de toate: de la bikini minusculi, sutiene, maieuri, pijamale, sosete, papuci, accesorii. Bumbac, lycra, satin, dantela, de toate -pentru toate gusturile.

 

 M-a amuzat si mi-a placut. Mai ales ca, sunt momente in care nu am chef de satin, de licra, dantela sau de fite. Bumbac 100 %, cald, prietenos, amuzant. Pentru momentele in care am chef sa-mi fac doua codite impletite (pe care nu mi le fac pen’ ca-s tunsa scuuuurt ).

Pentru mine a fost “love at first side” pentru bumbac si personaje animate. Mai exact pentru Snoopy, iar mesajul este “love me or leave me”. Funny, isn’t?

Erau si pisici, mai exact o cunoasteti pe Kity, cea din “hello, Kity”…???…dar eu raman fidela cateilor. Preferatii mei.

Voi puteti alege altceva.  Ar putea sa fie… sosete … sau ar putea sa fie chestiile alea de le asezi pe ochi sa-ti faci intuneric… (si al caror nume nu mi-l amintesc acum!)

 

Iar daca nu alegeti nimic, s-ar putea, macar, sa zambiti. Tot v-ati ales cu ceva, isn’t?

Dolce far niente…

Cateodata nimic nu poate egala linistea unei seri acasa. Cuibarita-n fotoliu, cu pantalonii de trening gri, cu maleta roz (singura chestie roz pe care-o am), cu sosetele cele noi gri cu vacute roz , cu o carte-n brate si un ceai fierbinte in bot..mmm..cam asa arata azi “acasa”. Mai trag scurt cu ochiu-n dreapta si-n stanga ca m-au apucat dorinte de schimbare decor prin casa: mi-as face mai prietenos cuibul..

Da, mi-au trecut febrele. Am avut parte de zile faine, fara job (iami!!!), iar dupa ce-am scapat de febra m-am tinut de vizite. De vineri cam asa o tin.. Seara cu ceva vorbe, cu zambete, cu adormit culcusit in cineva drag. Ieri -dupa o tentativa de Feeria cam ratata- seara cu 3, femei de data asta, Capricoranca, Pestoaica si Racusor. Si cu a-4-a, care-i in mama-sa inca, si vom vedea daca o sa fie Varsator sau Peste… . Si cum Alina a avut chef de gatit, si cum stie sa gateasca misto, ne-am dat in barci cu gratar si napi, cu placinta de praz si cu strudel cu mere…si printre ele strecurate floricele, vorbe multe, hlizeli, suc de mere, mandarine si suc de portocale.

Si cum mi s-a deschis apetitul la gatit (sper sa conving oamenii sa si manace ce voi face eu) mi-am achizitionat una bucata gratar pe care-l voi testa exact in aceasta seara.

As putea sa ma obisnuiesc cu o viata cuminte, fara trafic si nervii aferenti lui, fara job cu program fix, cu carti, cu prieteni, cu vorbe, cu filme, cu ceva lejer gatit de placere (daca am chef), cu muzici si zambete si drag… As putea sa ma obisnuiesc cu asta… Desigur, ar fi necesar sa-mi deschid un cont in care sa rog pe toata lumea sa depuna bani.. asta asa, pentru ca mai am si facturi de plata…si placeri destul de costisitoare…Cine stie…poate o sa va anunt daca fac asta!!!

De la 39 grade..

Si cand spun asta ma refer la cele 39 grade pe care le-a atins corpul meu in repetate randuri in aceste ultime 2 saptamani… Nu, nu sunt “hot” si ..nu..nu sunt in tari mai calde…Doar am facut un rahat de viroza care-a dat in pneumonie..asa ca zac..in medical..cu febre, ceaiuri, tot tacamul…

Nici macar pc n-am mai deschis pana azi de cateva zile..

So…ne-auzim cand scap de cele nshpe grade…Sper ca mai repede…ca-ncep sa am o stare cam cacanie..zau..

Lumini si Umbre

Si iaca ..s-a dus si week-end-ul asta…

O seara de vineri dusa tarziu in noapte catre 1.30 cu “povesti la gura sobei”. Dupa un pui pregatit de Alina cu “ghimbir pe piept si usturoi in cur” , cu vin rosu sorbit alene, cu tiramisu pregatit de Iulian…o seara faina, cu vorbe, ras, glume, chicoteli, muzica-n fundal si oameni calzi in jur. Evident ca toate caloriile arse la Marius pe steper si pe banda si pe “salteluta de dat din craci”..s-au recuperat cu varf si-ndesat, da’ nu-i bai!

Iar sambata seara am facut o chestie pe care n-am mai facut-o de foooarte mult timp: am mers intr-un club. Mai exact am mers in Downstairs unde am avut surpriza unei muzici pe placul meu si-a unei atmosfere super ok. Am dansat de mi-au sarit capacele, ore-n sir, am ras si am cantat versurile de la “Fata din vis” -Compact si Bon Jovi -ul adolescentei mele si Pirin si Zdob si Zdub si cate altele… M-a amuzat sa bag “dansuri tematice” cu Alina care radia de atata bucurie ca e intre “ai ei”, dupa atata absenta din tara. La 4 dimineata adormeam cu zambet pe buze, dupa inc-o serie de “vorbe” asa..ca fetele..cocotate in varf de pat. Mi-era dor de dans. Mi-era dor si habar n-aveam. Sa-nchid ochii si sa las muzica sa curga prin mine si s-o las sa ma conduca. Asa cum stie ea.

Intre timp vad ca afara au dat cu iarna si cu frig. Prelungesc finalul asta de saptamana cu cada plina de spuma si-n timp ce zac in ea termin ”Tara mea inventata” (Allende). Imi promit ca revin sa scriu cate ceva despre ea. Nostalgica deja..ma pregatesc de-o noua zi de luni.. Dupa zilele astea am nevoie de mult curaj sa ma arunc din nou in trafic, din nou la birou.

Umbrele din mine si tristetile insotitoare..is tot acolo. Nu mai incerc sa le imblanzesc. Invatam sa vietuim impreuna. Atat. Iar fereastra sufletului meu, cea pe care uneori o deschid larg, alteori doar o intredeschid, arata asa:

“Zmeiele” lor!

Ca un facut: zilele trecute vorbeam despre muzicile romanesti pe care le ascultam in trecut, despre muzicile pe care le mai ascult acum…Aseara am prins pe TVR cultural (parca) o emisiune in care erau invitati Celelalte Cuvinte. Si-au prezentat putin albumul nou, au povestit una-alta despre concertele de lansare, despre activitatea lor..si am vazut si clipul “Zmeie”. Mi-a placut ideea ca toti acei copii din clip sunt astazi “oameni mari”- ce fain trebuie sa fie ca se pot vedea acum. Ce placuta surpriza, nu-i asa? In plus, faptul ca e filmat in Sighisoara, ca am recunoscut Scara Scolarilor si ceasul cu figurine ..mi-a adus cald in suflet. Asa ca, mi-a cam placut.

Concertul pentru lansare album nou in Bucuresti este astazi, ora 20.00, Palatul Copiilor.

Uite ca baietii astia, chiar dupa atata vreme, imi plac inca.  La intrebarea “De ce nu v-ati mutat in Bucuresti?” raspunsul a venit promt si super fain: “Pai daca ne-am fi mutat in Bucuresti n-am mai fi fost “Celelalte Cuvinte”. ” Si..stiti ceva..? Eu chiar cred asta! Pentru ca, mai presus de orice, cred ca muzica e o stare de spirit… Am invatat asta si o cred cu tarie. Iar starea de spirit “Celelalte Cuvinte” – adusa in Bucuresti- ar putea sa fie “Alte cuvinte” sau “Restul de cuvinte”..dar nu “celelalte”..

Zmeiele lor arata asa..

 

Cum arata zmeiele voastre??

It’s Friday!!!

Din ciclu: “Ce face un somn bun dintr-un om!!!”. M-am trezit asa cu mare chef de calatorie, de ras, de simtit bine, de aruncat coama pe spate si alergat prin padure.. Cafea buna (yamiiii…), tigara, apoi, in masina am dat de un radio cu piese super cool, din ale mai vechiute, mai rock, cu ritm, cu viata, cu carne in ele. Doamne si asa m-a luat o mancarime de talpi!!!! N-am mai plecat nici macar pe week-end din Bucurestiul asta de rahat de o suta de ani. De ce? De fraiera! (Mi-am dat si raspunsul, da) Nu voi pleca nicaieri nici acest final de saptamana, dar cel care vine… mai vedem!!!

Da, mi s-a cam facut dor de viata!! Ca-mi cam trecuse cheful…

Protan -episodul II

Scriam Aici despre Scandalul Protan…cel care fusese in septembrie. Intre timp, iata ca au inchis Protanul. Cel putin deocamdata. S-a rezolvat, care va sa zica, in tip specific romanesc situatia critica de acolo. Adica nu s-a rezolvat nimic.

Pe de o parte- Protanul deverseaza direct în Dâmboviţa şase litri de ape reziduale pe secundă, provenite de la spălarea camioanelor, utilajelor şi instalaţiilor de procesare a deşeurilor. Pana la 30 septembrie 2008 trebuia să dea în folosinţă staţia de epurare. N-a facut-o.

Pe de alta parte nmu exista plan de rezerva, de back-up. Care va sa zica in acest moment, pentru ca s-a inchis Protanul, nu exista un loc unde sa se poata neutraliza deseurile animale de categoria I (factor foarte mare de risc de contaminare). Primariile si societatile Urban si Rosal(care ar putea sa asigure transportul pentru animalele moarte de pe strada) – isi arunca de la unii la altii pisica. Nu are, in fapt, niciunul cum s-o rezolve pentru ca.. pisica e cam moarta!!..

Cand o singura societate are monopol pe piata (asa cum era cazul Protan) este evident ca intr-o situatie critica ajungem intr-un mare rahat!

Ce se va intampla? Ramane de vazut, nu-i asa? Cert este ca, in prima faza, exista riscuri majore de boli si altele de scumpiri ale produselor din carne. Oricum o dam tot rau pica. Cam de cacao. Sa vedem ..mai departe… va spala o mana pe alta???

Cosite impletite…

Ce-mi place cand, in atmosfera de seara din birou, ne apucam sa ne povestim diverse chestii..ce-am mai vazut pe Discovery, ce-am mai citit, ce mai era azi noapte pe National Geografic sau pe Animal Planets.

Ziua de munca e pe terminate, toti dam semne de oboseala si abia asteptam sa plecam pe la casele noastre, incepem sa ne trimitem bancuri, mai cautam cate-o prostioara pe net si, cum spuneam ne mai povestim diverse. Asa ca, si daca nu ai vazut cu o seara inainte filmul “x” sau reportajul “y” sau un anume talk show- te poti informa pentru ca sigur cineva a prins macar o mica parte din el.

Tema serii acesteia a fost nevastuica.

M-a amuzat ideea ca poate sa fie achizitionata o nevastuica ca “animal de casa”. Cum v-ati lua un caine sau o pisica sau o broasca testoasa…va puteti lua o nevastuica.. Se pare ca sunt prietenoase, extrem de curioase, vioaie si se ataseaza foarte repede de om. Faza e ca nu se ataseaza doar de om ..hihihi..stati sa va spun:

O colega a povestit cum la casa ei de la tara au o nevastuica. S-a aciuat in grajd, nu e nesuferita si ghiciti ce face??!!! Impleteste coama calului! Cica o impleteste in asemenea hal de zici ca-i mana de om acolo. Am cautat pe wikipedia si pe google sa dau despre chestia asta. Pe wiki n-am gasit nimic, pe google am dat de cateva site-uri unde oamenii mai scriau despre fenomenul respectiv. Mi se pare super tare! Dar insist pe intrebarea mea: de ce face asta? Exista vreo explicatie? Si daca exista, o stie cineva sa mi-o zica si mie ca mooor de curiozitate! Zau! Zau!!!!

Pierdut vis. Gasitorului pedeapsa trairii.

Mi-a ramas agatat in minte si nu se mai desprinde “Vegheaza sa nu dispari in personalitatea altcuiva, barbat sau femeie” (Scott Fitzgerald). E aplicabila (oare?) chestia asta si se poate (oare?) spune si “sa nu dispari in visul altcuiva, barbat sau femeie“?? E posibil sa disparem in visul altcuiva, sa il imprumutam, sa-i visam visul sau, de fapt, fiecare il viseaza pe-al lui si uneori ne ”intamplam” sa impartim acelasi vis, unii cu altii? Exista vise “la comun”? Si daca da, ce faci cand unul din “visatori” nu mai poate visa? Ce face cel care ramane si viseaza? Ce face el? Ce face cu visul?

…

Ma trezesc uneori intrebadu-ma de unde si pana unde ma gasesc doar eu cu mine si unde-i locul unde intervin ceilalti. Unde-ncepe sau unde se termina (daca se termina!) singuratatea- si prin singuratate ma refer, desigur, la acea traire/simtire la care orice-ai face, oricum ai face, esti singur, nu ai cum aduce pe altii acolo, nu pot intra altii in zona aia. Si poate nici n-ar fi bine sa intre. Colturile tale de fiinta in care accesul pentru ceilalti nu-i pe baza de cartela magnetica, nu-i cu orar, nu-i azi deschis si maine inchis…e doar camera ta de suflet, nu exista drum catre ea, nu exista usi, nu exista ferestre. Pana si pentru tine e un mister modul in care ajungi in camera aia, drumul pana la ea e o taina: habar n-ai cum calatoresti pana acolo, doar te trezesti acolo din cand in cand, de fiecare data cu trairi extreme (de orice natura ar fi ele, emotii devastatoare doar sa fie!). Ecourile acestor trairi, da, pe ele poti sa le-mparti. Despre ele poti sa vorbesti uneori cu ceilalti. Mai exact cu o “mana de oameni”, un numar limitat de oameni care -poate- inteleg ceva din ceea ce ai trait tu in camaruta ta.

…

O harta atarnata sui pe perete - imi arata o limba de pamant intre doua bucati mult mai mari de continent. Inainte ma facea sa zbor cu mintea pana departe. Cu intensitatea socurilor electrice ma trimitea in camera aia de care povesteam mai sus. De unde, cand ieseam, aveam cu cine sa-mpart ecourile trairii. In acest “very moment” nu ma mai face sa… Nu sunt nici bucuroasa, nici furioasa, nici trista. Nu sunt nicicum. (aproape ca ma intreb daca mai SUNT in general).

Ma uit la ea: inclin putin capul ca s-o vad dreapta. As putea sa ma duc si, cu un gest simplu, s-o indrept. N-o fac. Ramane acolo, asa: ca o mare limba scoasa la mine! 

Taurasul plimbaret si menajeria de… plastic.

Hola. Numele meu este Felipe. Sunt un tauras simpatic si am fost dat in dar de catre un alt tauras si mai simpatic decat mine. Locuiesc pe unitatea centrala de pe biroul domnisoarei care m-a primit cadou. Cand ea este in toane bune ne amuzam impreuna scotand zgomote care ii capiaza pe colegii de birou. Daca-s toti prea stresati incercam sa-i destindem. Reusim!

Cand ridic capul si ma uit pe geam vad asta:

Nu stiu ce s-a intamplat dar, in ultima vreme, aceasta domnisoara nu prea m-a mai bagat in seama. De cate ori intindea mana catre locul unde sunt eu, aveam o speranta, dar de fiecare data mana ei insfaca ba un pix, ba un capsator, ba un creion..niciodata pe mine…

Vineri seara, cand am vazut ca se apropie week-end-ul si ea tot n-a plecat de la birou (desi era tarziu), am decis sa plec pentru prima oara singur de la locul meu si sa-i atrag atentia ca trebuie sa plece acasa!

Mai intai am sarit de pe unitatea centrala, wow, a fost destul de greu, dar am reusit sa raman pe toate cele 4 picioare si sa nu cad…M-am indreptat hotarat catre tastatura…

 

Ea nici macar nu ma observase, era cu telefonul la ureche si discuta cu cineva despre ceva ce se numea procedura si despre altceva ce se numea script. Nu intelegeam nimic, dar am continuat si m-am apropiat si mai mult de tastatura, privind fix la cea care crezusem ca e prietena mea buna.

N-am reusit sa-i atrag atentia asa ca am hotarat ca este cazul sa topai taureste pe taste, astfel ii voi bramburi mailurile si ma va baga in seama.

 

Am apasat cu copitele mele pe toate tastele, am scris mesaje disperate pe monitor in timp ce strigam cat ma tineau puterile “heeeeeiii!!!”..dar ea n-a incetat nicio secunda sa vorbeasca la telefon si nici nu si-a indreptat privirea catre mine. Parca eram invizibil!!! M-am suparat si m-am intors pe calcaie…aaa..pardon, pe picioarele din spate! gata de plecare. ..

 

E clar! N-am nimic de facut si nu pot schimba nimic. Am sa ma-ntorc acasa si voi cere personajelor-surpriza-kinder-sau-pufuleti sa facem comitet de initiativa pentru a vedea ce este de facut mai departe. Nu putem s-o lasam asa. E prietena noastra si va trebui sa facem ceva sa plece acasa mai repede!

 

In unanimitate am hotarat si am aplicat scoaterea din priza a pc-ului si, ca solutie de back-up, un telefon la electrica prin care cerem deconecatrea de la energie electrica a cladirii in care se afla prietena noastra.

Prietenul la nevoie se cunoaste!! (acesta este un proverb pe care eu, Felipe, l-am invatat de la ea!)