Aici se danseaza tango!

Intre facuturi de unghiutze, ales haine, pregatiri…imi doresc mie si voua pentru noul an viata la intensitatea si cu pasiunea acestui dans!!!

Enjoy

Inceputuri si sfarsituri.

Final de an. Ultima zi. Bilanturi? Linii pe care le tragem? Faceti din astea?

Iata ca am si eu momentul meu in noaptea asta- penultima din an, nu-i asa?, in care ma uit peste umar, in spate, catre ce-mi trecea prin cap anul trecut “pe vremea asta” (ce cliseu…)

Ascult “Stranger in the night” din filmul de pe Cinemax2..si stiu ca anul trecut singurul lucru pe care-mi propuneam sa-l fac in 2008 era sa ajung in Costa Rica. Credeam ca voi pleca voluntar, am plecat altfel, mult mai frumos is mult mai intreg, chiar daca pentru mai putin timp decat imi propusesem.

Asta gandeam in decembrie 2007, un final de an in care am fost extrem de turtita si-n care aceasta idee ma ajuta sa mai cred ca mai pot visa. Un decembrie care, desi plin de turteala, mi-a adus in viata pe Elena si pe Alina. Din casa unde locuiesc ele va scriu acum. Asadar…iata ca mi-a adus intamplari frumoase acest 2008, oameni frumosi si pentru asta am chef sa zambesc si sa multumesc.

Sa-i multumesc lui Rux, care mi-a spus intr-un final de 2007 “Am cunsocut o tipa care vrea si ea sa plece in America Latina” si care m-a adus in casa asta; Elenei- care a reusit sa-mi dea curaj in lunile cu intamplari grele ale acestei veri; Alinei -care a trait povestea voluntariatului si a impartit-o si cu noi.

Sa-i multumesc lui Adrian care a spus intr-un februarie 2008 “Mergem” si care a mers.

Sa-i multumesc lui Alex, care mi-a facut zilele trecute una din cele mai frumoase urari pentru anul ce vine “Sa razi mult si sa iti implinesti toate visele pe care, pana acum, ti-a fost frica sa le implinesti si sa te duci in toate locurile alea pe care vrei sa le vezi”.

Si…nu in ultimul rand…sa-i multumesc Celui Care Vegheaza asupra noastra ca mi-a dat oameni frumosi si calzi in jur si ca mi-a oferit aceste daruri de intamplari fericite. Ce va mai fi? Cine va mai fi? Cine va ramane? Ce va mai ramane? Cine apare? Nu se stie…

Adorm in aceasta noapte cu Costa Rica lipita de suflet. Starea pe care mi-o da acea intamplare, “acel cadou pe care ni l-a facut viata”  este un amestec de bucurie si de tristete. Zambete impletie cu lacrimi. Goluri in stomac. Minte golita de orice gand. Am venit de 10 luni inapoi, dar n-am venit de tot. O parte din mine a ramas acolo si e departe de cea care scrie acum; o parte din mine s-a intors aici si-si traieste bucata asta de viata si nu isi aminteste sa fi fost vreodata acolo. Impartita in doua imi spun ca toate au un rost si ca nimic nu se-ntampla degeaba.

Si-apoi am sa adorm. Decisa sa reinvat deschiderea. Sa ma las sa simt. Orice va fi de simtit. Daca va fi. Dorinta pentru 2009.

(voce interioara:  ai grija ce-ti doresti pentru ca s-ar putea sa se intample!)

Aici ningem..putin..

Intre lecturi si filme si stat la vorbe si vizite…doar sa scriu cateva cuvinte: AICI NINGE.

Nu stiu la voi cum este…dar la mine ninge putin…(aici=Pipera, Bucuresti..Romania…)

O iau ca pe-un cadou de Sf Stefan. Multumesc. Cuiva. Stiu eu cui!

Goliciuni

Cum is in bad mood, incercarea mea de binedispunere inseamna cautare foto pe net. Nu aiurea, ci in mod organizat si cu tematica: foto nud.

Imi place fotografia nud. Defapt, imi place corpul uman in completa lui goliciune. Mi-a placut ideea lui Mak de-a fotografia muieri nud, mi-au placut fotografiile facute lui R. Prefer nudurile de femei, imi place senzualitatea transmisa de ele. 

Daca ma gandesc bine eu sunt prin excelenta o fiinta “addicted to skin”, iubesc ceea ce numesc generic ”piele -pe- piele”. De la atingere, la vizual. Ba chiar as merge mai departe si pot spune ca sunt “addicted to touching, also”. Imi place senzatia pe care mi-o transmite atingerea diverselor texturi/materiale cu buricele degetelor. De la coaja de copac plina de striatii pana la lemnul lustruit; de la ceramica lucioasa pana la cea neprelucrata, bruta si plina de pori; de la cainele blanos pana la finetea pielii umane.  Imi place sa-mi lipesc trupul de trupul celuilalt. Imi place cand zac soparleste la soare sa-mi ingrop degetele de la mana sau de la picioare in nisip. Imi place sa ma asez cu burta goala lipita de iarba plina de roua- acea senzatie de zgribulire e una din putinele zgribuliri placute. Imi place sa-mi lipesc sanii de trunchiul copacului atunci cand il cuprind in brate. Asadar, e normal sa-mi placa si fotografia care sugereaza atingerea. Fie ca e vorba de-un val care atinge lunecand un sold, fie ca e vorba de degete care ating alta piele, fie ca-i vorba de ceea ce va aratam AICI, fie ca-i vorba de trup in iarba, nisip, apa.

Sunt foto care-mi plac alb-negru

 

 asa cum sunt altele care-mi plac color.

 

Starea transmisa difera.

Privind si din alt unghi, imi plac formele trupurilor, contururile, gaturile, palmele, talpa piciorului.. Fotografia iti acorda posibilitatea de-a le reda in lumini si umbre, sa le ghicesti doar si asta sa-ti intarate imaginatia, sa le captezi in unghiuri maiestrite, in ipostaze in care nu le intalnesti in viata reala. Sau le intalnesti doar daca ai noroc.

Asta m-a facut sa zambesc stramb.

Cum va place?

O vineri ca un dar cu funda

De obicei am o groaza de “complains”-uri. Ma plang de trafic, ba-s nemultumita de sefi, ba ma enerveaza cate-un vecin… Din astea. Stiti voi!

De data asta am sa va spun ceva despre intamplari faine din viata mea.

Pentru ca astazi simt ca am primit un dar- iar darul este ziua asta de vineri, per total, care mi-a venit de dimineata ca un dar frumos impachetat, legat cu funda mare. Cu surprize inauntru. Am rupt cu dintii funda, am desfacut nerabdatoare darul si am dat de:

O dimineata faina in care, desi m-am trezit la 7 a.m. (foooarte devreme din punctul meu de vedere), am stat la povesti cu un om drag, la un mic dejun prelungit, cu cafea bauta si vorbita pe-ndelete. Cu cald in suflet si hlizeli.

Job unde am primit vesti bune pentru un proiect la care lucrez, vesti care ma ajuta sa mai fac un pas inainte in respectivul proiectel.

Am pregatit si cadouri pentru parteneri. Cosuri frumu cu: doua sticle de vin, o carte despre vinuri, un tirbuson de fite, dulciuri de super calitate, ornamente de sarbatori, cd jazz. Am avut furnizor un magazin de delicatese de pe Nerva Traian, super figuri, ce mai!! Arata misto, le dam, in sfarsit, la timp!!

Sef n-am azi. (Cred ca trebuia sa-ncep cu asta). Si cand n-am sef ma simt mult mai bine, lucrez la ce am de lucrat si imi fac treaba la fel de bine, ba chiar mai bine pen’ ca nu ma freaca nimeni la creeri. Asta daca am la ce lucra. Daca nu- nu!

Dupa care primesc un telefon si aud glasul directorului financiar care-mi sopteste languros “Vino sa-ti iei prima”. Wow!!! Pe bune?? Haide, mah, pe bune? Dragule, ai una din vocile pe care le-am iubit azi, chiar daca in genere nu ma dau in vant dupa tine! Hihi…

Acum am momentelul meu de dat pe net, de privit filmulete-citit bancuri, etc.

Si nu, nu se opreste aici.

Stiu sigur ca vinerea mea cadou mai contine ceva: party de firma cu colegii la carciuma italieneasca cu papa-bun si dj care va pune ce muzici ii dam noi si unde am impresia ca ne asteapta si alte surprize. Ca prea o vad pe mandra cu HR-ul ca tot pleaca din firma si e misterioasa si se agita.

Asadar…nu stiu ce faceti voi …dar eu ma intorc sa mai scotocesc prin darul acestei zile.

SATURDAY  POST:

Cum va spuneam ieri, darul meu constand in ziua de vineri urma sa mai contina si o party. Pe care o intutisem cu surprize. Si nu m-am inselat.

Acum ..faptul ca urmau sa fie surprize este una..dar ca ele s-au rasfrant direct si asupra mea..asta a fost neasteptat, really!!!

Au fost nebunii de cadouri si surprize micute, dar care au avut farmec, mai ales ca nu au fost facute dupa modelul ala aiuristic si aberant in care un HR forteaza nota si oamenii au zambete false si chinuite si abia asteapta sa se termine seara si sa se care acasa. Au mai fost si 6 cadouri speciale- cu tombola- din aia clasica: tragi biletul si vezi ce fel de moaca desenata  iti pica pe el: daca este emotionul zambitor (ala de yahoo), esti unul din cei care primeste din cele 6; daca ai vreunul trist sau plangacios..nu-i grav ca tot te alegi cu ceva din sacul Mosului (dulciuri, lumanarele, prostioare- care tot te fac sa zambesti). Ei, bine, aici vine partea in care eu -desi trag printre ultimii- extrag fata cu gura pana la urechi si primesc in dar set de la Bamboo, cu servete de masa, din alea de le asezi sub farfurie, in rosu intens de Sarbatoare.  Le voi folosi cu siguranta- ca tot raman acasa de sarbatori

In rest … a fost seara cu zambete, chicoteli, dans, mancaruri, vinuri, alea-alea…de toate. Incheiata la 2 a.m…cand imi picau ochii-n gura de somn si am plecat catre casa.

Ma amuzam inainte sa adorm, azi noapte: atitudinea naste intamplarile… Ieri am fost zambareata toata ziua si decisa sa nu las umbre negre pe cerul meu. Si nu le-am lasat!

JOB versus AFACERE PROPRIE

Se pare ca revin din nou pe un subiect care ma macina: NU MAI AM TIMP LIBER! NU AM TIMP PENTRU MINE! Nu mai reusesc sa mai fac mai nimic in afara de trafic-job-trafic-casa..again and again and again…Recunosc ca ultimele trei seri au aratat asa: seara si filmul- asta a fost ok. Ceea ce n-a fost rau. Dar -pentru ca vazutul de film ma duce pana tarziu in noapte – a doua zi sunt cheauna. Pe de alta parte nici nu am chef sa ma culc la 22.00 ca atunci chiar nu mai inteleg nimic din ziua aia!!!

Refuz sa accept ideea ca viata mea devine mersul la job = bani= plata facturi etc-etc…si de restul banilor NU MAI FAC NIMIC PEN’ CA NU MAI AM TIMP SA-I CHELTUIESC. (unde A CHELTUI= calatorii, iesit la o carciuma cu prietenii, altele de genul).

Asta ca “produc” bani pe care nu am vreme sa-i cheltuiesc e un aspect. Celalalt, si mai nashpa, e ca am chef sa fac tot felul de chestii (care-s hobbyuri) si pe care nu mai apuc sa le fac pentru ca nu am cand. Si daca la primul aspect (asta cu banii) are o “latura” pozitiva (banii necheltuiti raman sa-mi acopere overdraftul ) – la cel de-al doilea nu vad nimic pozitiv-constructiv…

Tragem linie.

———————————————————————————————

Din ce in ce mai des imi dangane in creieras o idee mai veche: am chef sa-mi fac “ceva al meu”. Sa nu mai muncesc la altii. Pentru altii. Nu ca in cazul ala ar fi mai lejera viata mea (cel putin in prima faza, pana as pune businessul pe picioare). Sunt sigura ca nu. Dar macar as face o chestie pentru mine  si atunci cand as trage ca nebuna macar as face-o pentru buzunarul meu. “For my future” … cum s-ar zice.  La felul in care sunt eu structurata -din start ideea ca muncesc pentru mine, ca impact psihologic, mi-ar face mai bine ca ideea ca muncesc pentru altul. Apoi mai exista avantajul ca- de la un punct incolo- nu se mai pune problema de “venit la program”- aceasta chestie care ma cam face cu nervii. Disparand doi factori care pe mine ma cam enerveaza- dispare ceva din stres- dispare , asadar, ceva din oboseala. Cand dispare din oboseala ai impresia ca timpul e mai lung. Ati observat asta?

(PARANTEZA: daca iti petreci o noapte iubindu-te cu cineva pe-ndelete, hlizindu-te, simtindu-te bine a doua n-o sa fii obosit.  Daca ti-o petreci facand ..rapoarte pentru management…a doua zi vei fi varza. La mine asa functioneaza lucrurile.  INCHIDEM PARANTEZA.)

Dezavantaj major? Pentru cineva obisnuit sa fie “platit” la data fixa cu suma “x” -convenabila- saltul la “poti sa produci luna asta sau poti sa nu produci nimic sau foarte putin..si nu stii exact cat”…e cam greu de facut.

Sa fiu oare “angajatul ideal” , “functionarul” perfect- pentru ca nu-s in stare sa imi asum aceste riscuri?? Sa fie, oare, atat de puternica obisnuinta si asa de bine infipta in mine ca nu o pot rupe?

Uneori as zice ca da.

La care mai adaug si faptul ca …sunt eu cu mine insami in chestia asta…nu ar exista cineva care sa fie “supporting” din punct de vedere material (daca am o luna proasta cu respectivul business n-am parinti sau barbat sau femeie care sa-mi plateasca facturile sau ..tot ce se cheama daily life..)

Sigur ca un om infipt cu picioarele in pamant imi va spune ca d-aia exista plan de afaceri, plan de ..plan de…Dar, stiti ceva?? Am vazut oameni mai cu cojones ca mine, care si-au facut beton de planuri de afaceri si de estimari si de toate cele ce le scrie la carte…si care, cu toate astea, au avut caderi nervoase in fazele de inceput de business…Asa ca n-am tupeul sa cred ca eu as fi scutita de asta!!! Cred ca ideea e de asumare. Sau nu.

Iar eu is in stadiu in care..hm..nu sunt sigura ca-s instare sa-mi asum asta..??

(oarecum retorica intrebarea …)

Mda..acestea fiind zise..poate ma apuc sa dau cu banul. Poate nu.

Oricum ..aceasta zi extrem de obositoare mi-a declansat toata suita de intrebari-indoieli-indecizii.

Cum? De ce? Cand?

Cand mi-am data seama ca m-a invitat Timky la Bran si nu ma pot duce; ca imi tot promit cu  Rox ca ma vad- dar nu apuc; ca imi tot spun ca merg sa iau cadouri de Craciun- si nu ajung…

Asta ca sa nu pomenesc de chestiile marunte si feminino-firesti: o manichiura facuta-n tihna, o cada cu spuma in care sa zac cu o carte, un epilat cap-coada (nu azi picioare pana la genunchi, maine restul…) …

Cum stati, fratilor, cu timpul??!!!

Bucuresci in Targuri.

Am tras eu linie dupa aceste ultime zile si am concluzionat, cu tristete in sufletel, ca am pierdut cateva targuri la care aveam mare chef sa ajung.

Targul de carte-l-am pierdut pentru ca eram varza de raceala.

Targul de Mos Nicolae de la Romexpo- s-a inchis ieri;

Targul de Mos Nicolae- de la Muzeul de Geologie – unde au fost super agate si cristale si roci, am vazut ce si-a luat o colega de-a mea de acolo si imi placeau….- s-a inchis si asta ieri!

Targul de Mos Nicolae- de la Muzeul Taranului Roman.

Pentru unele dintre ele sunt chiar trista ca eram dornica sa fac niscaiva cumparaturi. Pentru altele regret doar pentru ca eram curioasa.

Oricum intelg ca mai am o sansa sa ajung sa vad cum arata si cu ce se mananca targul din zona Unirii,  in parc si pe Bulevard, catre Casa Poporului. Asta pentru ca aud si ca va da mari batai de cap…cui altcuiva daca nu soferilor??

Ei, vedeti de ce mi-am bagat eu concediu de pe 24 pan’ la anu’??!!!

Copiii din mine sunt atat de batrani!

E ceva ca un plans lung pe dinauntru. Ca o tanguiala prelunga. Copiii nu se mai joaca in mine. Nu mai sar coarda, nu mai deseneaza sotroane, nu se mai dau in leagane, nu mai inalta zmeie, nici macar nu-si mai julesc genunchii. Copiii din mine au devenit dubios de seriosi si nici macar nu mai chicotesc. Stau ca prostii cu genunchii prinsi la piept si cu ochii-n gol. Ochi care nu mai cauta nimic si spre niciunde.

Sunt copii batrani. Ii banuiesc bolnavi: au pielea palida si ochii incercanati. Respira greu si viseaza rau noaptea. Se trezesc speriati si cu dorinta de imbratisare. Se trezesc cu strigat de pasare impuscata in zbor.

De cate ori incearca sa se miste se gasesc intr-un labirint a carui iesire n-o mai vad. N-o mai afla. Obositi si speriati, cu buzele uscate de febrele dinauntru, se opresc din drum si nu mai stiu incotro s-o apuce.

Copiii din mine ar trebui sa fie -cumva- salvati.

Le-am dat mere coapte cu scortisoara si mi-au cerut cafea in loc. Le-am dat acadele spiralate in culori curcubeice, dar mi-au cerut tigari in schimb. Le-am dat limonada si au vrut vin.

Voi incerca sa le pun perfuzii cu muzica si cu lumina. Sper ca, de data asta, sa nu-si acopere ochii si urechile. Sper ca, de data asta, macar gura sa si-o lase libera si sa-i determin s acante. Ceva. Orice. Numai sa-nceteze cu acest vaiet prelung care ma cutremura in adancuri.

“Animalutul” din mine este un…LEU! Tu ce esti?

Am primit mai demult adresa unui site pe care il gasesc amuzant si interesant. Cum urmaresc adesea Animal Planets si Discovery, cum imi plac animalele, mi-a placut sa imi fac acest test si sa vad daca sunt fricoasa ca un soricel sau agresiva ca un tigru, prietenoasa ca un caine sau sireata ca o vulpe,  alintata ca o pisica sau salbatica si neimblanzita ca o pantera.

Daca vreti sa aflati ce animal se ascunde in voi incercati linkul:   http://www.animalinyou.com/survey.asp

Da, sunt LEU, sunt regele animalelor, asa ca sunt regele multora dintre voi – vedeti, nu, nu ma inghesuie modestia, imi place sa am suprematia, dar am intodeauna grija de ”supusii” mei. Hihihi…

Si, pentru a ma intelege iata cum ar suna descrierea mea:

Leul are, fara indoiala, o personalitate de o noblete remarcabila. Miscandu-se cu calmul netulburat al unei pisici combinat cu mersul demn al unui conducator, leul nu are nevoie sa vorbeasca repede sau sa se miste repede, pentru ca el nu va trece nicodata neobservat si nu va fi niciodata marginalizat.

In orice moment, in orice loc, leul va juca rolul celui care este sever si morocanos: il veti vedea fie certandu-si un subordonat, fie facand dragoste salbatic si cu ghearele scoase, cu partenerul sau. Dar, in ciuda manifestarilor zgomotoase de maraieli si zgarieturi, in sufletul lui ramane tot o pisica. 

Cand un Leu are un job nou, la locul de munca respectiv vor incepe schimbarile: aliantele sunt uitate, vechile reguli sunt rasturnate si schimbate fara ca Leului sa-i pese de sentimentele altora. Cu o mare incredere in alegerea directiei in care trebuie sa se indrepte lucrurile, Leul va trece prin sita toata organizatia, alegand ce este bun de ce este rau. Datorita personalitatii puternice pe care o are, Leul nu va fi orientat catre detalii, lucrurile lumesti sunt considerate putin importante si il enerveaza, Leul va prefera sa se concentreze pe imaginea de ansamblu si asteapta ca restul din jur (inclusiv partenerul) sa fie cei care se ocupa de lucrurile obisnuite (shoppingul, curateniea, cresterea copiilor).

Intr-o afacere: Leul prefera sa se inconjoare de animale inferioare lui, el va fi leaderul, va oferi putere si protectie, in schimbul loialitatii si muncii asidue. Realizand ca supravietuirea lui depinde de aceste animale, Leul este protectiv si posesiv cu angajatii sai, dar, la finalul zilei, va insista sa-si ia “partea leului” din profit.

In pat Leul este plin de entuziasm, pasiunea sa este arzatoare, uimeste prin spontaneitate. Partenerul sau trebuie sa se astepte sa fie obiectul unei pasiuni si dorinte extrem de intense, dar, care, din pacate, tine scurt timp pentru ca apoi se aude “ragetul” victorios al performantei sexuale finalizate. Din fericire Leul are o energie admirabila si-si recapata imediat pasiunea sexuala animalica.

Putini sunt cei care pot suporta presiunea casatoriei cu un leu: erbivorele ca oile, cerbii, bizonii risca sa fie doborate de spiritul ascutit al Leului. Relatiile favorabile pot fi cu Ursul sau ca Tigrul, cu care Leul se va potrivi de minune.

Cariera: judecator, CEO, proprietar de afacere, manager, vanator, sportiv de performanta.

Celebritati Leu: Nicolas Cage, Ted Turner, Sharon Stone.

 

Asadar…acum ca am inteles mult mai bine cum sta treaba cu mine….ma duc sa-mi trec prin sita colegii, ii pun la munca sa indeplineasca sarcinile zilnice si…astept finalul zilei ca sa-mi iau “PARTEA LEULUI”!!!! Iar daca ma veti auzi “ragind victorioasa” o sa stiti ce s-a intamplat!

 

 

Povestea cea mai…

Povestea cea mai scurta si frumoasa pe care ai citit-o vreodata

A fost odata ca nicodata un baiat care i-a cerut unei fete sa se marite cu el.

Fata a spus “NU”.

Si a trait fericita pana la adanci batraneti……..
Fara sa spele,  
Fara sa gateasca, 
Fara sa calce pentru nimeni,  
Iesind cu prietenele ei, 
Facand-o cu cine avea chef,  
Cheltuindu-si banii pentru ea insasi,  
Fara sa lucreze pentru altcineva.

Sfarsit.

  

…Problema este ca de mici NU ne spuneau povestile astea…
……….Si ne-au prostit cu tampenia aia cu “Fat-Frumos” …………………