Romania is my country

M-am obisnuit cu ideea ca, din cand in cand, ma apuca intrebarile existentiale..Iar acum sunt in faza in care ma-ntreb ce naiba se intampla cu oamenii din jur…In ce lume ajungem sa traim??!!

Cam mult agresivitate. Cam multa prostie. Cam mult cam mult!

Butonez tv-ul. Nu stiu ce caut. Cred ca nu caut ceva anume. Se sparg banci, case de schimb, se impusca oameni. Aud ca se intorc romanii carora nu le mai merge borfaseala prin afara. Vin inapoi, deh, si ei sunt ai nostri, nu-i asa? Si aici sunt bancomate. Si aici sunt magazine de spart, de furat, de talharit. Ieri, in Bucuresti, au fost prinsi niste “baieti-de-baieti” care goleau conturi dupa conturi cu clone de carduri. Se anunta sa avem mare atentie la genti pentru ca au reaparut hotii de posete.

Stire dupa stire, reportaj dupa reportaj, articol dupa articol, talk show dupa talk show, toate contin “the same story”, la nesfarsit, tocate, sucite, rasucite, intoarse pe toate partile..

Invitatii care au cautare la tv sunt creaturi din ce in ce mai ciudate:..travestitul, tarfa, proxeneta..si cate altele! Seamana intre ei. Au toti ceva in comun: apar la televizor!

Promovam violenta, sexul, prostia, vulgaritatea. Ca si cum criteriile in alegerea invitatilor la o emisiune au devenit IQ-ul scazut, prostia, non-valoarea. Prezentatorii incep incet-incet sa semene cu invitatii. Sa fie aceste criterii stabilite doar de realizatori sau asta cere romanul? Dupa o zi obositoare de munca asta vrea romanul sa vada, zacand in fotoliu in fata tv-ului, cu o bere (doua..-noua) in bot si ragaind satisfacut?? Ma uit la ferestrele vecinilor. La ora 1 noaptea jumatate din ei se uita la tv. Ma intreb ce se ascunde dincolo de perdele. Nu sunt sigura ca vreau sa aflu. Nu sunt sigura ca vreau sa stiu cati dintre ei se viseaza in locul celor pe care-i vad invitati. Nu sunt sigura ca vreau sa stiu cati dintre ei isi aleg (exact in acel moment!) modele in ceea ce vad.

Sper, spre binele nostru al tuturor celor care inca mai suntem vii, sa nu fie multi!!!

Pentru ca altfel riscam sa ne trezim, intr-o buna dimineata, intr-o lume plina de Nikite, Tarky, Sexi Brailence, Magde si toti ceilalti.

Romania si romanismele…

Acum cateva zile imi pica sub ochi un studiu efectuat in cadrul European Values Survey, realizat de ICCV. Cu alte cuvinte studiul despre “valorile romanilor”, realizat pe un esantion de 1488 oameni, in perioada aprilie-iunie 2008. Ce cred romanii despre familie, religie, politica, munca, timp liber, prieteni. Care este importanta pe care o acorda acestor valori. Respectivele rezultate mi-au ridicat majore si grasute semne de intrebare! Daca ar fi sa ne luam dupa ce spun rezultatele acetsui studiu/sondaj se pare ca trebuie sa admitem ideea ca romanul considera “munca -bratara de aur”, ca e familist si bisericos, ca nu pune prea mare pret pe prieteni si pe timp liber, iar politica e ceva atat de neimportant pentru el a lasat-o la coada cozilor… Nu stiu ce credeti voi, dar eu nu ma pot abtine sa nu “carcotesc”. Si unde altundeva as putea-o face..daca nu aici??!! Faptul ca 86 % din romani considera “foarte importanta” familia, mi se pare un lucru acceptabil. Il pot inghiti fara probleme, il pot digera. La capitolul religie suntem in topul tarilor din Europa. Ba chiar suntem in top si la nivel mondial. 86% dintre romani considera religia “foarte importanta”. Mi se naste intrebarea: adevarat sau fals? Acum..daca stau si ma uit cu atentie in jur pot remarca frecvent o atitudine de genul “nu pot face nimic, asa a vrut Dumnezeu..ma las in mainile Celui De Sus… El le aseaza pe toate, eu nu am ce sa fac”. Inseamna asta credinta/religie? Ca mie-mi suna a resemnare. Si imi si aduce aminte de un prof de-al meu din generala (mai cinicut el,de felul lui, e drept..) care-avea o vorba… “Daca Dumnezeu e “putin ocupat” cu razboiul din Irak sau cu vreo chestie mult mai importanta ?” , vorba spusa adesea unui coleg care nu invata niciodata lectia si de cate ori era ascultat isi facea cruce si baga un “Doamne-ajuta!”. Si imi mai aminteste de ceva. Stiti bancul ala cu Ion care se plange catre Dumnezeu ca el nu castiga la lotto si caruia vocea “din cer” ii spune ca mai intai trebuie sa joace ca sa poata castiga. In acelasi timp am o mare banuiala ca sunt oameni care folosesc asa zisa lor religie si credinta pentru a-si justifica intoleranta fata de ceilalti. Iti vorbesc in pilde, iti citeaza din Biblie, nu scapa ocazia sa-ti arda una la cap daca “ai gresit”, judeca si daca ar putea ar pedepsi fara mila. Si atunci nu e de mirare ca 63% din romani sunt impotriva divortului, 75% condamna avortul, 91% nu accepta homosexualitatea. (conform respectivului sondaj). Ei..asta nu ar fi nimic..dar stati sa vedeti!!! 91 % considera munca “foarte importanta”. 91%?? Haida!!! Aici deja incep sa am probleme de intelegere. Sa-mi spuna asta atunci cand n-o sa mai vad armate de Dorei care blocheaza cu indicatoarele “drum in lucru” soseaua si apoi dispar cu desavarsire “la umbra nucului batran”. Sa-mi spuna asta cand vanzatoarea de la “butica” din colt n-o sa-mi spuna “nu puteti face plata cu cardul pentru ca vorbeste colega mea la telefon si e linia ocupata”. Cand polititstul de la sectia de “accidente usoare” n-o sa scrie o hartie cu 3 randuri in juma’ de ora de te face sa te intrebi daca esti la camera ascunsa. Cand la ghiseul nu stiu carei institutii nu o sa stai prostit minute intregi uitandu-te la cucoana care-si trage maselele ignorandu-te si te face sa te-ntrebi daca ai devenit cumva invizibil. Cand…etc-etc.. Munca atat de importanta?? Ma lasati putin!!?? Ah! Poate ziua de leafa, poate bunastarea materiala, poate..??.. Dar nu munca!! Ca o completare la procentele de mai sus…iata ca doar 6% din romani considera politica foarte importanta. Nu ca nu s-ar vedea! (Haideti doar sa ne uitam la ultima runda de alegeri…) Iar daca asta vi s-a parut o veste proasta ..stati ca n-am incheiat: 20 % din romani ar vrea regim militar!!! Cat despre prietenie si timp liber- ele nu sunt valori de luat prea mult in calcul. E normal, as zice, pt ca se pare ca ele devin importante in societatile in care exista un anume grad de “relaxare”. Ceea ce… Mi-a trantit o prietena intrebarea pe marginea acestui sondaj: ma gasesc sau nu printre cei care ar fi raspuns asa? Si daca nu..cum altfel? Familia mi-e importanta. Cam tot acolo se ridica si importanta prietenilor. Evident timpul liber pe care-l necesit pentru a apuca sa ma bucur de astea doua este (si el) important. Acum 10 ani m-as fi incadrat in cei 16 % care au incredere in oameni. Neconditionat. Azi, desi mai port in mine naivitatea de-a crede in “ceva”-ul bun si frumos care exista in fiecare om, nivelul meu de deschidere a mai scazut. Interesul pentru politica ma ia si ma lasa periodic. E o forma de autoaparare, de menajare a unui “eu” care reactioneaza la mizerie (politica) cu scrasnet de dinti si pumni stransi si enervare cu “E”. Cand obosesc iau o pauza. Si in ultima vreme obosesc tot mai des de la asta! Munca..hm..imi place fara sa-mi fie prioritate no 1. Din entuziasmul de la douaj’ de ani am mai pierdut pe traseu, dar mi-am pastrat pretentiile fata de mine si fata de ceilalti pentru lucruri bine si pana la capat facute. Am invatat ca pot “sunta” romaneste atunci cand vreau. Nasol! Cu religia e mai complicata..asa ca nu dezvolt prea mult. In copilarie, inainte de culcare, spuneam “Tatal nostru” si ii “ceream” batranelului simpatic (din mintea mea) sa-i ajute pe-ai mei si pe toti cei cunoscuti. Daca mai cer ceva azi, de obicei e pentru ceilalti. Nu ma inghesuie superstitiile, dar am cateva. La biserica merg rar, considerand ca daca am ceva de spus o pot face de aproape oriunde. In felul meu! Descopar ca anumite intamplari/ lucruri imi apar in viata cand ma astept mai putin, adesea exact cand sunt necesare, ca si cum ceva de “peste mine” le aseaza uneori. Si mai cred si ca nu vin degeaba. Ne reprezinta sondajul respeciv? Habar n-am! Poate nici nu merita sa-i acord atata importanta. Sondajele raman sondaje.. Poate mergea sa-l etichetez cu “eh, inca o porcarie” si sa merg mai departe. Am ales sa ma opresc asupra lui, sa ma-ntreb, sa-i intreb si pe ceilalti. Asa sunt romanii??