Milionar sau nu..dar cu Oscar!

Daca tot vorbeam de OSCAR sa va zic si cum mi s-a parut Slumdog Millionaire.

Cum eram curioasa sa vad un film care a luat atatea Oscaruri si cum facusem rost de el- Slumdog Millionaire a fost primul pe care l-am vazut (dintre cele nominalizate).

Din punctul meu de vedere pot spune ca merita vazut! (E adevarat ca, nefiind exact genul meu preferat de film, nu l-as mai vedea inca o data.)
Un film cu mesaj clar (care se pare ca a prins la public): un tanar orfan a carui viata a fost plina de peripetii ajunge in pozitia de a-si depasi conditia castigand o suma fabuloasa de bani la concursul “Vrei sa fii miliardar?”. Desigur, un astfel de om va fi banuit ca triseaza asa ca va fi arestat. Derularea (in sectia de politie) filmarilor de la concurs ne va trimite inapoi catre trecutul orfanului. Si astfel ajungem sa intelegem mecanismul prin care Jamal reuseste sa cunoasca raspunsurile intrebarilor din concurs. Fiecare intrebare ii aduce aminte de anumite intamplari din trecut, fiecare intamplare ii ofera raspunsul la respectiva intrebare, iar toate la un loc il conduc la castig.
Filmul este o imbinare de simtire si actiune, din care -desigur- nu lipseste nici povestea romantata de dragoste a lui Jamal.  Bineinteles povestea are happy end. 

Nervi.

Initial n-am vrut sa postez pe blog. Apoi m-am gandit ca poate mai intereseaza si pe altii acest subiect. In plus, sunt decisa sa fac tam-tam pe tema asta, cat voi putea de mult.
Cu atat mai mult cu cat dimineata citeam o stire care anunta ca romanii stau foarte prost in ceea ce priveste reciclarea deseurilor. Mai exact 99% din deseuri se arunca la gropile de gunoi, adica nu reciclam mai nimic. 
Si mi-am adus aminte ce “patim” noi. Noi, adica firma la care lucrez eu.
Acum cateva luni, vazand cata hartie se aduna si se arunca in compania in care lucrez, le-am propus sa adunam aceasta hartie si sa o predam catre un centru de reciclare.
***
Paranteza: Se taie paduri (nu mai mentionez faptul ca se taie fara pic de logica aceste paduri ..adesea pentru ca exista altfel de interese in zonele respective), ne plangem ca ajungem in fiecare primavara sub ape, sunt zone intregi in care oamenii isi pierd case si gospodarii pentru ca dispar copacii si terenul o ia la vale, respiram un aer din ce in ce mai infect (cel putin in acest oras), vara-in centrul Bucurestiului simti ca te sufoci de atatea gaze de esapament si te topesti fara sa poti gasi un amarat de pomisor la umbra caruia sa stai, dar NU FACEM NIMIC. Doar ne plangem. Asa sunt romanii, nu? Se plang cat pot de mult, se racoresc astfel si apoi au uitat.
Inchid paranteza!
***

Intr-o luna si jumatate am strans aproximativ 500kg de hartie. Si producem in continuu asa ceva.. (din pacate!). Au depozitat-o colegii in saci menajeri, organizat. Am contactat in tot acest timp cateva firme care (teoretic) se ocupa cu asa ceva.
Unii dintre ei sunt cei de la Copacul de Hartie. II stiti? Cel cu sloganul “Tu reciclezi, noi transportam, impreuna plantam”. Adica ei:

http://www.copaculdehartie.ro/

Ne-am inscris cuminte pe site (de acum cateva luni), am urmat intocmai pasii descrisi de ei ca sa fim in regula si sa le resepctam procedurile. Sa salvam si noi niste amarati de copaci. Va imaginati ca s-a intamplat ceva? Nu! Nimic. Secretara noastra a capiat tot sunand la ei: nu raspunde nimeni. Am zis ca ma sunteaza si am sunat si eu (intr-un moment in care eram putin paranoica). Chiar nu raspunde nimeni! A dat mailuri peste mailuri in care ii intreaba ce se intampla cu inregistrarea noastra, de ce nu avem niciun feedback, de ce nu am primit nicio programare, de ce..de ce..Cate de ce-uri am avut, tot atatea taceri pe post de raspuns am primit inapoi. Mi se pare o completa lipsa de profesionalism. Pentru unii ca ei, care fac atata tam-tam despre ce implicati sunt ei in salvarea mediului..mi se pare trist! Pentru ei, care ies asa de tare in fata si cand se face un reportaj sau se da o stire despre asta..sunt primii care fac tumbe in lumina reflectoarelor..mi se pare nesimtire!

In paralel am mai gasit/incercat cu unii. Cautand ca nebuna pe google. Ei sunt:

http://www.reciclare-hartie.ro/

I-am contactat direct si am vorbind chiar cu cineva din conducere. Am si numele domnului respectiv, dar nu-l voi scrie (deocamadata) aici. El ne-a spus ca ar putea sa trimita o masina sa ridice hartia, dar nu stie daca incape toata si ne va costa 2 milioane transportul. Nu stim exact cate transporturi ar fi. Nu stiu nici daca-mi voi convinge managementul sa plateasca. Nici nu stiu daca am chef sa fac asta. Nu am avut pretentia sa ne plateasca ei pe noi (desi asta se face in alte tari!) – am avut doar naivitatea sa cred ca putem da GRATIS aceasta hartie.

Da, sunt nervoasa! Da, sunt si dezamagita pe deasupra!
Sunt naiva, nu-i asa??!!!

Nu stiu daca va pasioneaza acest subiect. Eu voi continua sa ma agit pe tema asta macar pana cand reusesc sa pricep ceva.

Un altfel de martisor

Elena, o foarte draga prietena, un om special si aproape sufletului meu, a adus ieri pe lume pe Maria, una bucata fetita de 50cm si 3.34kg. Notata cu 10 de medici. Nu va spun cat de mare a fost bucuria mamei..cu siguranta cine are copii stie mai bine ca mine..va spun doar ca am avut emotii foarte mari si m-am bucurat foarte tare cand am vazut-o.
Femeia asta a primit cel mai frumos martisor! Si ma bucur nespus pentru ea! Il merita cu varf si-ndesat. E unul dintre cei mai frumosi si curati pe dinauntru oameni din cati stiu eu. Si-a dus sarcina cu o decenta cum rar am vazut. Si n-a fost usor. Nu s-a vaitat, nu s-a plans nici macar cand ii era rau- o vedeai doar ca se schimba la fata si se duce sa se intinda. La fel a facut pana-n ultima clipa cand n-a scos nici macar un strigat indiferent de cat de mari si dureroase erau contractiile (va anunt ca la 35 ani a nascut primul bebe pe cale naturala!).
Iar Mariei i-am ursit in soapta sa aibe o viata frumoasa! Inconjurata de atata iubire doar asa poate sa fie!