De cateva saptamani ma rasucesc toata pe dinautru. Probabil este una dintre cele mai stranii perioade din viata mea. N-o s-o clasific dupa criteriile “rau-bun”. Este doar stranie, plina de intrebari: ale mele pentru mine catre mine..in incercarea de-a intelege unele lucruri care mi se intampla. Am aflat date noi despre mine dpdv anatomic/medical. Unele bune..altele rele…altele doar suportabile. Le-am aflat cu febra pe dinauntru. Cu ochii mari, cu zambet, cu plans, cu tot tacamul de stari posibile.
Am trecut dintr-una in alta cu viteza naucitoare. M-am bucurat cu Bucurie din aia cu strigat de bucurie, cu zambete in continuu..aiurea, prostesti probabil pentru cei din afara care habar n-aveau…Apoi bucuria si-a pierdut majuscula si-a devenit tristete. Si-au fost nopti nedormite, rasuceli pe dinauntru, intrebari, m-am rupt in bucati si m-am lipit la loc.
De-a lungul vietii mele..(care numara 35 ani) am tradat oameni si credinta lor in mine. Mai rau este ca uneori m-am tradat pe mine, mi-am tradat propriile credinte, dorinte, vise. Ma voi trada pe mine si de data asta?
Azi sunt intr-un punct in care este imperios necesar sa iau o decizie pe care sa n-o regret intr-o oarecare zi viitoare. Cand ma uit la cele doua drumuri care se deschid in fata mea, stiu bine ca pe oricare-l aleg azi…intr-o zi tot voi avea indoiala alegerii.
Asadar simt nevoia sa va felicit pe toti cei care aveti “vieti normale” si “asezate” si pe toti cei care -chiar daca nu le aveti asa- sunteti impacati cu ceea ce aveti. Este o mare realizare si meritati felicitari pentru asta! Pe bune! Doar ca nu va dati seama!
Ce mai zic ei…