Goliciuni

Cum is in bad mood, incercarea mea de binedispunere inseamna cautare foto pe net. Nu aiurea, ci in mod organizat si cu tematica: foto nud.

Imi place fotografia nud. Defapt, imi place corpul uman in completa lui goliciune. Mi-a placut ideea lui Mak de-a fotografia muieri nud, mi-au placut fotografiile facute lui R. Prefer nudurile de femei, imi place senzualitatea transmisa de ele. 

Daca ma gandesc bine eu sunt prin excelenta o fiinta “addicted to skin”, iubesc ceea ce numesc generic ”piele -pe- piele”. De la atingere, la vizual. Ba chiar as merge mai departe si pot spune ca sunt “addicted to touching, also”. Imi place senzatia pe care mi-o transmite atingerea diverselor texturi/materiale cu buricele degetelor. De la coaja de copac plina de striatii pana la lemnul lustruit; de la ceramica lucioasa pana la cea neprelucrata, bruta si plina de pori; de la cainele blanos pana la finetea pielii umane.  Imi place sa-mi lipesc trupul de trupul celuilalt. Imi place cand zac soparleste la soare sa-mi ingrop degetele de la mana sau de la picioare in nisip. Imi place sa ma asez cu burta goala lipita de iarba plina de roua- acea senzatie de zgribulire e una din putinele zgribuliri placute. Imi place sa-mi lipesc sanii de trunchiul copacului atunci cand il cuprind in brate. Asadar, e normal sa-mi placa si fotografia care sugereaza atingerea. Fie ca e vorba de-un val care atinge lunecand un sold, fie ca e vorba de degete care ating alta piele, fie ca-i vorba de ceea ce va aratam AICI, fie ca-i vorba de trup in iarba, nisip, apa.

Sunt foto care-mi plac alb-negru

 

 asa cum sunt altele care-mi plac color.

 

Starea transmisa difera.

Privind si din alt unghi, imi plac formele trupurilor, contururile, gaturile, palmele, talpa piciorului.. Fotografia iti acorda posibilitatea de-a le reda in lumini si umbre, sa le ghicesti doar si asta sa-ti intarate imaginatia, sa le captezi in unghiuri maiestrite, in ipostaze in care nu le intalnesti in viata reala. Sau le intalnesti doar daca ai noroc.

Asta m-a facut sa zambesc stramb.

Cum va place?

Un chien andalou (1929)

N-am apucat sa spun ca am acest filmuletz!!! DA, vorbesc despre  “Un Chien Andalou”  (Salvador Dali si Luis Bunuel), filmuletz din 1929….

Am auzit de el de la Adrian, care-l avea pe nu’s ce caseta video out of this country, s i el m-a facut sa-mi doresc sa-l vad. Si, da, merita pentru cei care vor sa vada chestii ALTFEL !!!

Daca v-ati holbat si v-au placut la suprarealistii in general, dar, mai ales, daca v-a impresionat in vreun fel muzeul Dali cu toate ciudateniile lui..atunci o sa va spuna ceva si acest filmultez.

Saptamana trecuta, la Elena, am intrebat intr-o doara pe cei care mai erau acolo despre acest film…Si, surpriza placuta: Marian l-a gasit pe nu stiu ce hub si uite-asa m-am pomenit ca il am!

Asadar, chiar daca ei nu stiu, eu le cam multumesc si lui Adrian si Elenei si lui Marian..ca am ajuns sa vad acest film!

Nacer del Nuevo (..sau rosu carmin in sufletul meu..)

Daca despre Frida Kahlo am avut mari semne de intrebare daca imi place sau nu…despre Remedios Varo mi-a fost destul de clar ca da, imi cam place. Nascuta si ea, ca si Dali, in Spania; mutata impreuna cu sotul ei in Mexico City, pentru a scapa de ocupatia nazista … (o combinatie intre Spania si America Latina… doua locuri dragi sufletului meu)…

Azi m-am trezit dorindu-mi sa ajung sa-i vad pe viu lucrarile, pentru ca intotdeuna ce-am vazut pe viu a avut alt impact decat reproducerile din fotografii sau albume.

Suprarealismul nu este neaparat curentul meu favorit…dar gasesc in el valente care imi aprind focuri pe dianuntru. In acest caz- ma aprind in rosu.  Ma duc sa ard putin asa…si..poate…revin…

I’m watching you, Mr Escher!!!

Escher imi place, dar fara sa imi starneasca o emotie speciala. Si totusi, are lucrari care ma impresioneaza (mai degraba acesta e cuvantul , raman rezervata in folosirea cuvantului ‘emotioneaza’ pentru ca nu e emotie). Probabil impresioneaza partea aceea de logician-matematician din mine, geometriile lui fac ochiul meu sa ramana fixat si sa studieze atent. 

Atunci cand ma uit la ele imi apare dorinta (pe care o mai am si in alte cazuri) de a fi fost in mintea lui macar pret de cateva ore… sa vad ce se-ntampla acolo si cum ajunge sa ‘nasca’ lucrarile acelea.

Iata cateva din cele care i-au adus celebritatea:

Si, daca tot m-am oprit asupra lui Escher…ia vedeti, il puteti privi in ochi??

 p.s

Nu, nu m-am intors obsedata de olandezi din Amsterdam ,dar mi-am reamintit de el… asa, pur si simplu, scotocind azi pe internet dupa chestii create de oameni stangaci care sa-mi clateasca ochiul…