Se pare ca revin din nou pe un subiect care ma macina: NU MAI AM TIMP LIBER! NU AM TIMP PENTRU MINE! Nu mai reusesc sa mai fac mai nimic in afara de trafic-job-trafic-casa..again and again and again…Recunosc ca ultimele trei seri au aratat asa: seara si filmul- asta a fost ok. Ceea ce n-a fost rau. Dar -pentru ca vazutul de film ma duce pana tarziu in noapte – a doua zi sunt cheauna. Pe de alta parte nici nu am chef sa ma culc la 22.00 ca atunci chiar nu mai inteleg nimic din ziua aia!!!
Refuz sa accept ideea ca viata mea devine mersul la job = bani= plata facturi etc-etc…si de restul banilor NU MAI FAC NIMIC PEN’ CA NU MAI AM TIMP SA-I CHELTUIESC. (unde A CHELTUI= calatorii, iesit la o carciuma cu prietenii, altele de genul).
Asta ca “produc” bani pe care nu am vreme sa-i cheltuiesc e un aspect. Celalalt, si mai nashpa, e ca am chef sa fac tot felul de chestii (care-s hobbyuri) si pe care nu mai apuc sa le fac pentru ca nu am cand. Si daca la primul aspect (asta cu banii) are o “latura” pozitiva (banii necheltuiti raman sa-mi acopere overdraftul
) – la cel de-al doilea nu vad nimic pozitiv-constructiv…
Tragem linie.
———————————————————————————————
Din ce in ce mai des imi dangane in creieras o idee mai veche: am chef sa-mi fac “ceva al meu”. Sa nu mai muncesc la altii. Pentru altii. Nu ca in cazul ala ar fi mai lejera viata mea (cel putin in prima faza, pana as pune businessul pe picioare). Sunt sigura ca nu. Dar macar as face o chestie pentru mine si atunci cand as trage ca nebuna macar as face-o pentru buzunarul meu. “For my future” … cum s-ar zice. La felul in care sunt eu structurata -din start ideea ca muncesc pentru mine, ca impact psihologic, mi-ar face mai bine ca ideea ca muncesc pentru altul. Apoi mai exista avantajul ca- de la un punct incolo- nu se mai pune problema de “venit la program”- aceasta chestie care ma cam face cu nervii. Disparand doi factori care pe mine ma cam enerveaza- dispare ceva din stres- dispare , asadar, ceva din oboseala. Cand dispare din oboseala ai impresia ca timpul e mai lung. Ati observat asta?
(PARANTEZA: daca iti petreci o noapte iubindu-te cu cineva pe-ndelete, hlizindu-te, simtindu-te bine a doua n-o sa fii obosit. Daca ti-o petreci facand ..rapoarte pentru management…a doua zi vei fi varza. La mine asa functioneaza lucrurile. INCHIDEM PARANTEZA.)
Dezavantaj major? Pentru cineva obisnuit sa fie “platit” la data fixa cu suma “x” -convenabila- saltul la “poti sa produci luna asta sau poti sa nu produci nimic sau foarte putin..si nu stii exact cat”…e cam greu de facut.
Sa fiu oare “angajatul ideal” , “functionarul” perfect- pentru ca nu-s in stare sa imi asum aceste riscuri?? Sa fie, oare, atat de puternica obisnuinta si asa de bine infipta in mine ca nu o pot rupe?
Uneori as zice ca da.
La care mai adaug si faptul ca …sunt eu cu mine insami in chestia asta…nu ar exista cineva care sa fie “supporting” din punct de vedere material (daca am o luna proasta cu respectivul business n-am parinti sau barbat sau femeie
care sa-mi plateasca facturile sau ..tot ce se cheama daily life..)
Sigur ca un om infipt cu picioarele in pamant imi va spune ca d-aia exista plan de afaceri, plan de ..plan de…Dar, stiti ceva?? Am vazut oameni mai cu cojones ca mine, care si-au facut beton de planuri de afaceri si de estimari si de toate cele ce le scrie la carte…si care, cu toate astea, au avut caderi nervoase in fazele de inceput de business…Asa ca n-am tupeul sa cred ca eu as fi scutita de asta!!! Cred ca ideea e de asumare. Sau nu.
Iar eu is in stadiu in care..hm..nu sunt sigura ca-s instare sa-mi asum asta..??
(oarecum retorica intrebarea …)
Mda..acestea fiind zise..poate ma apuc sa dau cu banul. Poate nu.
Oricum ..aceasta zi extrem de obositoare mi-a declansat toata suita de intrebari-indoieli-indecizii.
Cum? De ce? Cand?
Cand mi-am data seama ca m-a invitat Timky la Bran si nu ma pot duce; ca imi tot promit cu Rox ca ma vad- dar nu apuc; ca imi tot spun ca merg sa iau cadouri de Craciun- si nu ajung…
Asta ca sa nu pomenesc de chestiile marunte si feminino-firesti: o manichiura facuta-n tihna, o cada cu spuma in care sa zac cu o carte, un epilat cap-coada (nu azi picioare pana la genunchi, maine restul…)
…
Cum stati, fratilor, cu timpul??!!!
Ce mai zic ei…