Un altfel de martisor

Elena, o foarte draga prietena, un om special si aproape sufletului meu, a adus ieri pe lume pe Maria, una bucata fetita de 50cm si 3.34kg. Notata cu 10 de medici. Nu va spun cat de mare a fost bucuria mamei..cu siguranta cine are copii stie mai bine ca mine..va spun doar ca am avut emotii foarte mari si m-am bucurat foarte tare cand am vazut-o.
Femeia asta a primit cel mai frumos martisor! Si ma bucur nespus pentru ea! Il merita cu varf si-ndesat. E unul dintre cei mai frumosi si curati pe dinauntru oameni din cati stiu eu. Si-a dus sarcina cu o decenta cum rar am vazut. Si n-a fost usor. Nu s-a vaitat, nu s-a plans nici macar cand ii era rau- o vedeai doar ca se schimba la fata si se duce sa se intinda. La fel a facut pana-n ultima clipa cand n-a scos nici macar un strigat indiferent de cat de mari si dureroase erau contractiile (va anunt ca la 35 ani a nascut primul bebe pe cale naturala!).
Iar Mariei i-am ursit in soapta sa aibe o viata frumoasa! Inconjurata de atata iubire doar asa poate sa fie!

Aici ne dam prin radio

Primul week-and din an a inceput. (desi, in vacanta fiind, de 10 zile am sentimentul ca-s tot in week-end ).

Iar pentru mine a inceput intr-un mod placut si “altfel”- un altfel in sensul bun: noaptea trecuta am fost la Psiholog. Da, da, da…ati citit bine. Ma duc -in sfarsit- la psiholog! Gata? V-ati calmat? Acum pot sa va spun ca e vorba de o emisiune radio.  (De altfel va dati seama ca eu ar tb sa merg direct la psihiatru..ca psihologul n-are ce sa-mi mia faca…)

Am stat de la 0.05 la 5.00 am, n-am simtit cand a trecut timpul, mi-a cam placut

Am fost 4 invitati in total, cu varste diverse,  iar gazda a fost super. Intuiam din stilul de comunicare de pe forumul emisiunii …din stilul pe care-l auzisem prin emisiuni ca e un astfel de om si ma bucur ca nu m-am inselat. Mandra-s de intuitia mea!! Recunosc!

Am avut o gramajoara maricica de emotii cand am ajuns acolo, pe drum ma-ntrebam “ce naiba caut eu in emisiunea asta? eu n-o sa scot un sunet, o sa am trac, ce le pot spune eu…?etc-etc..”. Meritul consider ca a fost al gazdei pentru ca a reusit sa-mi transmita o stare de liniste…cumva…habar n-am cum.  Ha…Mie sa-mi transmita cineva stare de liniste?? Ce-i aia??  A stiut sa conduca si directioneze discutia, astfel incat, de la un punct incolo am simtit ca devin degajata si mi se parea ca “e normal” sa fiu acolo. (ca si cum era ceva uzual sa merg intr-o emisiune radio…si sa comentez ce mai scriu cei de pe forum sau ce scriu in sms-uri).

Si uite-asa m-am trezit ca la intrebarile care nu-mi conveneau “fandam” lateral dreapta..sau stanga..si evitam un raspuns concret..Ce va spuneam: ca-n viata reala

A fost super frumos si funny in acelasi timp..si abia astept sa am si eu emisunea inregistrata. Nu de alta dar mi-a dat sms Elena ca vocea suna super fain si apoi au scris unii-altii ca am o voce super misto. I-auzi!! Pai haideti s-o aud si eu!!!

 

Asadar..revenind…un fain inceput de week-end..si mi-a cam placut!

Ma bucur ca am mers si ca am trecut peste frana initiala!

Ghid de supravieturie

Sunt intamplari pe parcursul unei vieti care pot rasturna radical ceea ce eram. Sau ceea ce credeam ca suntem. Pentru ca adesea avem orgoliul sa credem ca “stim” ce/cat suntem noi sau ce/cat sunt altii.

Si deodata iti vine cate-o intamplare care te pocneste direct pe tine sau pe altul din imediata apropiere si-ti dai seama ca habar n-aveai pana unde se pot intinde ceea ce credeai ca ar fi limitele tale sau ale altora. Ca n-aveai idee ca porti in tine si “organul” care te va ajuta sa te descurci in acel context. Ca, desi-l intuiai, nu stiai ca exista. Ca si cum ai crezut ca esti surd traind insa intr-o lume fara zgomote si, deodata, iesit in strada ai inteles ca auzi foarte bine. Era acolo. Adormit. Cand ceva l-a trezit, ai vazut ca il ai.
Cateodata-mi trece prin cap ca sunt un fel de “pietre de hotar”, incercari prin care trecem pentru a mai afla cate ceva despre noi: reactii, atitudine, limite, capacitati..toata gama..toata suita..

Treci prin multitudine de stari, de toate culorile, cu toate nuantele. Furie, revolta, cadere pe dinauntru dupa care vine si ridicarea, indoiala, tristete urmata de bucurie, rupere interioara, pumni spre cer si-apoi imediat ruga…si-ncet-ncet… daca ai norocul sa inveti sa traiesti cu ideea ca sunt lucruri care se gasesc in afara “ariei tale de influenta”, te trezesti ca are loc o majora rasturnare a valorilor tale. Brusc ceea ce inainte gaseai ca are importanta majora devine ceva minuscul, pricepi ca “n-shpe” chestii pentru care cheltuiai energie si pentru care te agitati..sunt asa..mici-mici-mici..si ca lucrurile importante sunt altele. Este -poate- o modalitate de rezistenta: cand iti focalizezi energia pe ceva real important-grav nu-ti mai ramane si pentru altele. Inveti s-o conservi si s-o folosesti acolo unde chiar este nevoie de ea. E uimitor cum suntem facuti! Chiar e uimitor! Cata vreme vezi undeva, in zare, oricat de aproape sau de departe, o lumina, mergi catre ea cu toata forta. Mergi chiar daca ti se tocesc calcaiele pana la os, nici macar nu mai simti ca iti harsai carnea de pamant. Ai ajunge la ea si daca te-ai tiri pe burta. Singura conditie e s-o intrezaresti. Restul vine de la sine. Restul e instinct.

La origine suntem niste fiinte cu instincte super cool. Ce pacat ca atat de mult timp din viata asta ni-l petrecem intr-un voluntariat de a ni le toci, atrofia, ucide. Ce pacat ca numai momentele grave ne readuc inapoi la instincte. Ce bine ca, totusi, inca le mai gasim in noi!!!