Mereu am fost uimita de cat de mult semanam. Chiar si cand ma certam cumplit cu el, pe la 17 ani, pentru ca incepusem sa am “crize de personalitate”, stiam ca aceste certuri se intampla pentru ca semanam mult.

A plecat din orasul natal cu jobul pentru ca a refuzat sa fie membru de partid si nu l-a mai angajat nimeni. Specializarea lui ‘folosea’ doar in doua mari institutii de pe vremea lui Ceausescu..in orasul meu natal..Braila…Asadar, cand a reusit sa si-i urce pe aia in cap…s-a dus..catre Bucuresti ..si a ajuns la IMGB.

Asa am ajuns in Bucuresti…

Am avut perioade in care imi ‘vorbea’ doar prin scrisori..pentru ca era suparat pe mine..(desi traiam in aceeasi casa). Am avut momente in care m-am tuns fff scurt sau am plecat de-acasa ca sa-l provoc.. (desigur, eram foooarte mica…).

Acum IMBATRANESTE …si vad in el semnele varstei..si uneori ma trezesc ca-l judec sau il condamn in mintea mea..chiar daca stiu ca n-ar trebui sa fac asta..

Dar este omul care m-a ‘aruncat’ in bazin (la 5 ani) sa invat sa-not…este omul care (tot la 5 ani) imi punea patine in picioare sa invat sa patinez…este omul pe care am vrut sa-l copiez si sa  trec Dunarea innot…

Iar azi…am vorbit cu el de Costa Rica…si mi-a spus sa ma duc unde mi-e bine..pentru ca timpul trece..si nu se mai intoarce..si sa nu ma trezesc intr-o zi ca este prea tarziu…

Si mi-am dat seama …vorbind cu el.. ca aveam nevoie sa aud asta..!!!

Si am vrut sa-i multumesc…nu cred ca am stiut cum…

pe plaja..si nu..’la umbra nucului batran’…

‘za dog’ ceva mai destept decat ‘za men’ …sta la umbra..

poate pen’ ca nu consumase bauturi alcoolice?????

la ‘canapele’…sau ..mai bine la motoare??

oare ce discuri sunt alea..?? am si eu acasa

Ma pregtaesc de vacanta si, evident, ca intotdeuna inainte de asta am niste zile super full pe la job…

N-o sa fie prea lunga vacanta mea, ca nu mai am prea multe zile pe anul asta dat fiind faptul ca grosul l-am luat cu Costa Rica mea din februarie. Asadar saptamana mea de Amsterdam se apropie vertiginos…de maine intr-o saptamana voi fi acolo deja ..probabil printr-un cofee shop..sa beau o cafea, desigur ce altceva credeati???

N-am apucat sa scriu niciun rand despre Vama in care am ajuns in week end..despre cafeua de la stuff de dimineata, despre baiatu’ ala care dormea pe bancuta la stuff si a cazut cu coaiele fix in banca dar tot nu s-a trezit… , despre Timky care cateodata se urca uda pe mine (da, ea e o femeie, si , da, si eu la fel si, da, ea se urca pe mine pe prosop de cate ori iesea din apa rece si eu zaceam la soare sa ma mai “desfierbinteasca” … Cred ca eram deliciul plajii ), despre cat de mult am ras acolo..despre cat de bine mi-a fost..despre cat de rau m-am enervat cand au decis sa mancam la Mitocan si CA DE OBICEI LA EL am stat de ne-a luat mama naibii asteptand mancarea…

Si n-am apucat sa scriu nici despre plantatia de canepa pe care am gasit-o pe un camp de acolo (jur! am si dovezi, daaaaa??). Nici despre seara de sambata in care am adormit tinuta in brate de Timky (aceeasi) ..care se chinuia sa-mi incalzeasca picioarele bocna … (stati calmi, imi plac barbatii, dar e asa de bine si de safe cand dormi cu o prietena…)

Da, am fost o putoare..si n-am scris nimic..

Daca ma gandesc bine am fost si cam sictirita si extrem de dezamagita de diverse intamplari cam de cacat din viata mea….asa ca, zau, n-am avut nici o tragere de inima sa scriu ceva…

Dar raman cateva momente tare vii si tare calde:

-ala in care m-a sunat fata sa-mi spuna ‘ Hei, haide sa mergem impreuna’- si era vineri pe la 18.00…

-ala in care m-am asezat cu cafeaua la stuff - era plaja semipustie..eram cu ochii infipti in mare si-n cer..si mi-era cald si bine mult pe dinauntru

-ala in care am adormit sambata seara, si, wow…am dormit fara trezire pana duminica dimineata..eu care sufar cumplit de insomnie…

M-as duce si-n week endul asta ..daca n-ar trebui sa mai tin ceva bani si pentru Amsterdam …

Desi, n-ar mai fi la fel..stiu…

Nici ca se putea mai rau de-atat. Ma doare capul de mor si am o stare de draci de nu-mi vine sa cred.

Si ar fi trebuit sa fiu happy acum ca taman mi-am luat costum de plaja (da, plec in Vama!) pen’ ca p-ala vechiul l-am facut praf in Costa Rica (cred ca si el a refuzat sa mai fie folosit in tara asta…a vrut doar acolo…si daca am plecat de-acolo a facut un fel de greva si-a refuzat utilizarea urmatoare).

Buuuun…Asadar dupa ce bantui eu gratioasa si din ce in ce mai crizata Unirea, in cautarea unui costum, finally gasesc ceva cum doream da’ nu stiu daca vine bine numarul ala asa ca stau juma’ de ora la coada la cabina de proba. O prima concluzie a serii: muierile’s nebune: iau cate 4-5 costume la proba si stau cate un secol de-mi venea sa intru si sa le scot de par afara. Dar asta dupa ce le explicam ca orice ar face, orice si-ar cumpara, tot nashpa vor arata, la naiba!!!).

Apoi ma duc sa caut felicitare pentru colegul caruia i-am cumparat ieri cadou de la L’Occitane, gasesc una haiosica, bag un zambet la vanzatoare si merg la masina sa ma duc in sfarsit acasa cu gandul fixat deja pe folia de Nurofen de pe frigider.

Nu ma parchez chiar la bloc, fac o halta la un magazinas din cartier sa-mi iau tigari si apa plata. No, credeti ca mi-a mers asta? Ce se apuca albastrica mea sa faca? Dupa ce-o armez incepe sa tipe, Ma-ntorc, nah, poate am lasat vreo usa deschisa..ceva..? Ei…nu..toate inchise, toate frumoase si la locul lor, doar albastrica mea nu se opreste din urlat. In cateva fractiuni de secunda, incercand s-o opresc din telecomanda, pricep ce-a patit…Telecomanda de la alarma a ramas cu un buton intepenit inauntru. Unghii n-am sa-l scot, ma gandesc la ce naiba pot gasi prin geanta..scotocesc (aparent calma) si..evident …nu gasesc nimic…Nu o pot opri. Se deschide si se-nchide de cate ori incerc sa o opresc, exact ca-n filmul dupa Stephen King. Se opreste o secunda, fac un pas catre magazin, incepe iar. Caut iar- de data asta vag crizata- prin geanta, imi vine sa-njur si sa-mi rastorn geanta in mijlocul trotuarului…nu o fac. Doi barbati cu doze de bere in maini se opresc si se holbeaza si-ncep sa se hlizeasca. Imi vine sa-i injur si pe ei, dar le dau ignore deocamdata: sunt prea ocupata sa gasesc o solutie. Desigur n-o gasesc. Incerc sa ii pornesc motorul gandindu-ma ca la doua blocuri mai incolo e casa mea, ca voi urca si voi lua cheile de rezerva si o voi opri, dar motorul nu porneste. As da orice pentru o surubelnita sa desfac cacatul asta de telecomanda si sa-i scot bateria. Surubelnita pe naiba, ca n-am!!! Vine un domn care trecea pe-acolo si, dorind sa ma ajute, nu stiu ce naiba face ca albastrica se simte pe maini straine si-ncepe sa chitaie tot mai tare si mai isteric. Nici nu stiam ca poate s afaca in halul asta!!!! De nervi dau brusc cu telecomanda de un stalp si…guess what?…se opreste. O pornesc frumusel, o duc in parcare la bloc si o inchid din cheie. Si, in sfarsit, rasuflu usurata si-mi bag p..a in gandul meu in tot ce misca.

Mi s-a dus naibii tot cheful de seara linistita, ca fetele, cu epilat si cu cremuit si toate cele…

Si mi-am adus aminte ca vreau s-o vand inainte sa ma car din tara…o fi simtit ca ne vom desparti si e modul ei de-a refuza ruptura???

Albastru: O doamna doctor de pe etajul spitalului unde am bantuit mare parte din saptamana trecuta mi-a zis ieri la telefon cand i-am spus numele: “Aaaa…asa va cheama…Acum pot sa va spun (radea si ea) ca noi va dadusem o denumire nestiind cum va cheama. Va spuneam pe etaj si eu si asistentele ‘frumoasa englezoiaca’, pentru ca sunteti inalta si supla si tunsa asa scurt si purtati rochiile astea lungi si vaporoase”.

Portocaliu: Azi colega mea de birou a sunat-o pe bunica ei si i-a spus sa-mi faca si mie ce-i facea ei pentru masa de pranz, asa ca la pranz bunica ne-a adus amandurora mancare M-am simti onorata si mi-a placut sa aibe grija de mine, asa in mijlocul unei zile de miercuri, o bunica…chiar daca nu-i a mea… (ale mele is duse demult…)

Verde: Ploaia de azi. M-a facut sa stau cu gura pana la urechi pe balcon vreo juma’ de ora. M-au lasat si colegii in pace sa ma bucur de ea, ca au vazut cat de chinuita sunt de caldura.

Roz:  In Mega Image am gasit un deo de masina model “soparla roz”. Din ala cu ventuza pe care-o lipesti pe geam. Vazusem la altii, nu stiam de unde l-au cumparat, vroiam si eu..iata ca-l am . Stiu ca o fi aparitie veche si depasita da’ eu m-am bucurat cand l-am gasit de parca am descoperit apa calda.

Galben : Mi-am gasit/cumparat tigari pentru lasat de fumat!! Da,da, ati citit bine! Se cheama NTB. Pret 15RON, sunt din Help Net. Revin cu topic si cu foto separat pentru ele, maine, azi doar ma bucur ca am gasit. De bucurie …fumez inca Virginia Slims si beau ceai…

Portocaliu (din nou) Ah, si pentru ca ziceam de ceai…am luat niste accesorii faine de ceai din Green Tea…o ceainarie pe langa Hala Traian….simpatica, cu terasa, servire faina, n-shpe tipuri de ceai.. Si-acolo am trait momente de zambet si de bine azi.

Si iar Albastru : Si-mi ofer acum inca un momentel: betisoare parfumate care ard, ceai, tigara, si-n curand pepene galben la un film ..inainte de somn..

De acum cateva ore am mare nevoie sa discut cu ‘my management’= una bucata persoana. Ar trebui sa dau un raspuns pentru o intalnire cu un partener din afara tarii.

But..he is busy. Mai exact s-a inchis cu x (sa nu dau nume) in biroul lui si nu au mai iesit de-acolo decat sa-si ia apa sau sa mearga la buda. Momentele astea doua (sau cate-or fi fost) le-am pierdut, asadar l-am ratat in putinele clipe cand ii puteam lansa intrebarea.

Dupa ce aseara am fost intr-o oaresicare situatie de criza…si umblam si eu si “my management” prin firma ca doua gaini fara cap…acum n-as vrea sa repet figura pentru ca nu-mi place sa fiu gaina fara cap :). Si nici lui nu-i sta bine…

Asadar..las omu’ sa-si termine discutiile interminabile… De obicei nu au nicio finalitate constructiva, dar is not my problem!

Insa porinind de la aceasta idee mi-a trecut prin cap ca ei doi seamana cu “Pinky and the Brain“… Stiti cine-s astia? Soriceii aia creati in laborator si care traiesc intr-o cusca in lab..si seara de seara fac planuri de cucerit lumea. Pe care , evident, n-o cuceresc. Care planuri, desigur, esueaza lamentabil. Dar ei in fiecare seara fac asta….

Daca nu-i stiti, iacata-le meclele mai jos:

Ce-si spun ei..dragii de ei…??

Pinky: “Gee Brain, what do you want to do tonight?”
The Brain: “The same thing we do every night, Pinky—try to take over the world.”

mai ramane doar sa ma decid care din ei este Pinky si care e The Brain…??

Mala vida…

“Pase lo que pase, sea lo que sea, la proxima estacion ESPERANZA!”

Am un chef nebun sa dansez desculta si vag pilita pe plaja. Mi-e dor de Vama, dar cred ca mi-e dor si de Vama ca simbol, ca reprezentare in creeri mei obositi a unei perioade mult mai ok decat asta pe care-o traiesc…Cred ca mi-e dor de cum faceam atunci lucrurile…ma decideam brusc si simplu ‘vreau la mare’ si ma caram. Sau ne caram. Arucam trei haine-n rucsac, urcam in masina si ..gata..drumul era al rotilor si al meu/nostru.. Si plecam asa de de des..la mare, la munte sau, pur si simplu aiurea..ne urcam in masina si ne caram din orasul asta…

N-am mai plecat de foarte multa vreme nicaieri in week end-uri. Nu am mai trait de multa vreme aceste plecari spontane si simple si atat de misto! Acum fiecare plecare este ori just by myself..ori..e extrem de complicata, cu ’stai sa vedem’ … ‘dar daca’..si multe-nulte..prea multe..prea complicate!!!…Viata mea s-a complicat ca naiba in ultima vreme…si uneori ma-ntreb cam cata vreme va mai trece pana cand egosimul de capricorn din mine si pofta nebuna de trai cu adevarat lucruri ma vor determina sa schimb ceva.

Asadar ascult Manu Chao…si..dansez..asa cum am facut-o si duminica seara, in mijlocul unei multimi de oameni care se bucura, care canta, care dansa…

Acum doar eu cu mine..inchisa in casa, cu telefoane inchise, cu ochii mijiti si zambind ca proasta. M-am privit intr-o oglinda si mi-am zambit complice. “Mala Vida”. Super tare. De cate ori o aud imi vine sa topai si sa rad si sa plang..si sa..naiba mai stie sa ce.. Sa ma iubesc pe-ndelete in cort si apoi sa ma ridic razand si sa alerg in mare…si sa ma duc in larg in miez de noapte si de bezna..si cand ies iarasi sa dansez -de data asta goala- pe plaja- ca sa-mi zvant apa de pe mine…

Nu-i asa ca nu va ploua in week -end…???

Sa nu uit sa va spun de concertul de ieri..unde am fost si unde a fost BETOOOON!!!

Mi s-a facut asa de dor de Vama, de Stuf..dupa chestia asta..ca ..simt ca ma car pe week end acolo..

Si ceva poze..dar facute cu telefonul asa ca..nu va asteptati la chestii spectaculaose…

Puteti crede ca a ajuns aici cineva care cauta ‘oameni care fac scheme cu role’?

Cred ca e sora-mea.. pentru ca ieri tocmai imi arata niste filmulete cu o fatuca pe role..mare meseriasa…:

In zona de nord / nord vest din Peru, una dintre cele mai sangeroase civilizatii precolumbiene a fost Civilizatia Moche. Controlata si condusa de preoti si de ritualuri, sacrificul uman era la mare inaltime. S-au descoperit morminte de conducatori in care erau inca 100 schelete feminine- si s-a dedus ca acele 100 femei fusesera sacrificate, probabil prin strangulare, ca ofranda pentru cel mort.

Renumiti pentru sistemul extraordinar de irigatii realizat in aceasta regiune arida, se presupune ca au disparut in urma unui fenomen natural asemanator cu ‘El Nino’ zilelor noastre.

Cultura a fost predominant agrara, nu aveau un sistem de scriere si nici moneda; dar s-au gasit pastrate foarte bine obiecte de ceramica si de cult care ne vorbesc despre un obicei care pe mine m-a dat pe spate: ritualul sacrificiilor umane!!!

Cadrul in care se petreceau arata cam asa: se pare ca persoanele care urmau sa fie sacrificate treceau mai intai pe la ‘curranderas’ (un fel de preotese-vrajitoare)  care ii pregateau de moarte dandu-le sa consume mescalina. (cu alte cuvinte ii drogau bine de tot si astfel -poate- le dadeau curajul necesar acceptarii sacrificului)(p.s. mescalina- cactusul numit San Pedro- substanta halucinogena. Denumit astfel pentru ca se considera ca ‘asa cum Sf Petru (alias San Pedro) detine cheile cerului si cheile portilor ce duc spre o alta dimensiune- la fel si consumarea acestui cactus te duce catre o alta dimensiune- sacra- superioara).  Apoi sangele era inmanat de catre ‘preot’ in pocale catre un mare conducator. Incercau sa imbuneze idolii lor..dar ce idoli aveau? Asta nu se stie inca… Cui se inchinau? Cine erau zeitatile pe jumatate om- pe jumatate animal; ori cele ale caror trasaturi par venite dintr-o alta lume? Cum au ajuns sa deseneze acele chipuri nepamentesti- erau oare atat de imaginativi…sau vazusera si desenau ce vazusera..? Si..daca e asa..ce vazusera??

Ia vedeti aici:

Si…mi-am adus aminte si de Apocalypto…. care mi-a placut de am murit. (dar am inviat apoi… )